Vâlcea, reprezentată pe întreguri poştale (1928-1960)
Suntem oaspeţii vremelnici ai unui ţinut binecuvântat de Dumnezeu, cu peisaje de o frumuseţe tulburătoare şi o cultură excepţională marcată adânc prin numeroase monumente de artă, un număr imens de mânăstiri, adevărate cetăţi ale spiritului care au vegheat în timp la păstrarea identităţii noastre naţionale împreună cu nenumăratele vetre folclorice, unde în lungul secolelor, generaţie după generaţie a primit şi transmis mai departe meşteşugul cusăturii, al ţesăturii şi al sculpturii în lemn şi pământ. Vâlcea a fost şi este condamnat să rămână un focar de viaţă spirituală, un veritabil şi stăruitor epicentru de creaţie culturală românească. Seiful unui inestimabil tezaur patrimonial în sfera arhitecturii religioase, judeţul nostru îşi trage numele din migraţia slavă, deşi rădăcina sa geto-dacică este de necontestat.
De la pecenego-cumani se trage denumirea iar mai vechiul nume slav de Vâlc a devenit, prin adăugarea terminaţiei „Cea”, numele ţinutului nostru de azi.
Începutul epocii bronzului pe acest teritoriu este atestat prin descoperiri aparţinând culturii Glina, la Căzăneşti, Cetăţuia, Troian, Ostroveni şi zona 1 Maia Râmnicului.
În perioada Celui De-al Doilea Daco-Roman, se ştie că o coloană a armatei imperiale conduse de către Traian a şerpuit pe malurile Oltului până la zidurile Sarmisegetusei.
În Diploma Cavalerilor Ioaniţi apar menţionate şi voievodatele dar şi cnezatele lui Farkas în Vâlcea, care cuprindea tot bazinul Oltului Mijlociu. (C. Tamaş – Smararand Ţana, Judeţul Vâlcea şi prefecţii lui, Editura Conphys, 2004).
Atestat documentar în urmă cu peste şase secole, în cancelaria Voievodului Mircea cel Bătrân, judeţul îşi trage seva dintr-o existenţă milenară, mărturii descoperite la Bugiuleşti, Valea Răii – Ocnele Mari, Căzăneşti, Râureni şi Cetăţuia vin să confirme forme de viaţă arhaice, încă din zorii istoriei consemnate a umanităţii.
„… În judeţul Vâlcea, pe fiecare an să-şi adune în- să-şi călugări albinăritul, să le fie mierea pentru nevoile mănăstirii, iar din ceară să le fie pentru biserică…” Acesta este primul document scris în care apare menţionat numele ţinutului Vâlce ala 8 ianuarie 1392 (D.R.M. BTR, P.7 şi 25).
Urmărind firul istoriei se mai poate arăta că prima consemnare cartografică a judeţului Vâlcea este făcută în harta stolnicului C-tin Cantacuzino, din anul 1700. Pe hartă, se poate vedea drumul roman de-a lungul Oltului, sunt înfăţişaţi munţii, râurile, pădurile de peste Olt şi judeţul cu toate aşezările ca mănăstiri şi elemente arheologice. Harta este tipărită la Padova, Seminarul Grecesc la 1700. Se află acum la British Museum, din Londra, având 132 centimetri lungime şi 64 centimetri lăţime, este reprodusă după Del Chiaro – secretarul lui C-tin Cantacuzino (Istoria dello moderne rivoluzioni della Vaticania, Venezia, 1718).
Vâlcea mai este reprezentată şi pe harta Olteniei din anul 1729, alcătuită de Friedrich Schwantz, pe sigiliile mari domneşti, începând cu anul 1782, a lui Nicolae Caragea (pe sigiliu sunt incluse simbolurile fiecărui judeţ al Ţării Româneşti, sunt aşezate în bordura ce înconjoară stema centrală domnească, se bazează pe amplasarea geografică a respectivelor unităţi administrativ teritoriale, pornind de la graniţa cu Moldova şi până la frontiera cu posesiunile estice ale imperiului habsburgic ) (D. Cernovodeanu – I. Mănescu, Noile steme ale judeţelor şi municipiilor din R.S.R., Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti, 1974, p.19).
Judeţul Vâlcea este prezentat în toate reformele administrative aplicate pe acest teritoriu din 1866 cu 33 judeţe, 1878 cu 32 de judeţe, 1913 cu 34 de judeţe, 1919 cu 76 de judeţe, 1925 cu 71 de judeţe, 1929 cu 71 de judeţe şi tot aşa până la actuala formă de împărţire cu cele 39 de judeţe existente acum.
Deci în toate organizările efectuate în diferitele orânduiri, Vâlcea a reuşit să supravieţuiască de sine stătătoare, numai cu câteva foarte mici modificări de teritoriu.
Termenul de „Întreg poştal” a fost adaptat în limba noastră, după un corespondent francez „Entier postal”, unul german „Ganzsaghe” şi unul italian „Intero postale”. În limba engleză, pe lângă termenul de „Entires”, mai poate fi întâlnită prin reviste şi cataloage filatelice şi denumirea de „Postal stationery”.
Trebuie să spunem că primele întreguri au fost puse în circulaţie în Marea Britanie, la 6 mai 1840. La 13 iunie 1873, se pune în aplicare „Regulamentul la Legea Cărţilor Poştale”, aprobat prin Decretul 945 din 27 aprilie – 9 mai, devenind astfel un fapt împlinit introducerea cărţilor poştale pe teritoriul principatelor. Din data de 3 mai 1874, cărţile poştale curente se puteau trimite şi în străinătate iar începând cu anul 1880, se mit şi cele dintâi cărţi poştale U.P.U. (Unitate Poştală Universală) c circuit internaţional (Catalogul mărcilor poştale româneşti, 1857 – 1974 „Casa scânteii”, Bucureşti, 1974).
Cărţile poştale emise între anii 1875-1876 au tipărite în relief mărci octogonale, cu cifra valorii de 5 bani în mijloc (figura 1).
Începând cu anul 1928, apare un set de 25 de cărţi poştale pentru corespondenţă externă, scris în limba franceză, având în partea stângă sus diferite vederi din ţară, imprimarea s-a făcut pe carton alb până la crem, formatul 167X105 mm, între vedere şi marca fixă imprimată cu efigia regelui Mihai, mărimea 25X 19 mm (figura 2).
În acest set de 25 de cărţi poştale cu vederi din ţară, judeţul Vâlcea este prezent cu cartea poştală – 6 lei – pe carton brun roşcat: „Călimăneşti – Căciulata Hotel”, construit în stil elveţian între 1883-1884.
6 lei brun roşcat: Călimăneşti- Căciulata Hotel
6 lei brun roşcat : Govora – Hotel Palace.
În setul de 16 cărţi poştale din 1932, judeţul Vâlcea este prezentat cu 3 vederi din: 6 lei sepia pe carton crem: vedere din Călimăneşti; 6 lei sepia pe carton crem: Hotelul din Călimăneşti; 6 lei – sepia pe carton crem – Hotelul Palace din Govora.
La aceste cărţi poştale, marca fină imprimată prezintă efigia regelui Carol II, privind spre stânga (figura 3) în partea de jos valoarea de 6 lei, încadrată de două goarne poştale, de format 22×18 mm (vezi M.F.C.M.P.R, 74, pag. 486, fig. C.P.F.)
Titlul este scris cu litere de tipar „Union Poştale Universelle Roumanie” şi „Carte postale”.
În anul 1934, apare un nou set de 16 cărţi poştale, dar cu efigia schimbată în medalion pe fond crem, având rama ornamentală precum cea de la emisiunea precedentă, M.F.C.M.P.R. 74, pg. 487, fig. C.P.I, formatul 147x 105 mm.
Judeţul nostru este şi acum prezent pe trei cărţi poştale:
6 lei sepia pe carton Hotel Palace din Govora
6 lei sepia pe carton Vedere din Călimăneşti
6 lei sepia pe carton Hotelul Călimăneşti.
În aceste trei seturi de cărţi poştale emise în perioada post-belică, judeţul Vâlcea este prezentat cu imagini din staţiunile baleno-climaterice de pe Valea Oltului.
Din 1952, cărţile poştale simple au fost înlocuite treptat cu cărţi poştale semi-ilustrate pe faţă.
Din anul 1960, nu se mai emit decât cărţi poştale semi-ilustrate înfăţişând vederi, reproduceri de artă, portrete ale unor oameni de seamă români dar şi străini, dovedind prin aceasta marele aport adus prin filatelie culturalizării românilor.
Între anii 1928-1960, judeţul Vâlcea este prezent pe 28 cărţi poştale cu diverse imagini.
Mihail TITI GHERGHINA