Expansiunea retailului românesc
Încheiem un an complicat pentru România, atât din punct de vedere economic, cât și politic. Am evitat la mustață intrarea în incapacitate de plată. Noul guvern a fost nevoit să ia măsuri dure. Derapajele dinainte de alegeri, când tradițional toate guvernările se lăfăie în datorii și împrăștie bani scumpi în stânga și-n dreapta, în speranța că-și va mulțumi electoratul, au trebuit corijate cu efecte dramatice. Dezvoltarea pe datorie este un lucru benefic, dar până la un punct, dacă statul se poate împrumuta ieftin. Numai că odată ce povara crește, și costurile de îndatorare devin mai mari, dobânzile cresc și ele, făcând acele împrumuturi nesustenabile. E ca la o firmă care își risipește tot profitul pe rate la bănci. Nu poate fi viabilă.
Dincolo de bâlbâielile guvernului actual, consider că oricine ar fi venit la putere după alegeri ar fi fost constrâns să ia măsuri nepopulare. Măsuri care vor continua și în 2026. Dacă aceste măsuri afectează sau nu mediul de afaceri, dacă vor determina contracția economiei naționale sau ne vom baza în continuare pe o creștere firavă, rămâne de văzut cât de curând. Părerile economiștilor sunt împărțite. Ceea ce pot să constat este că în ciuda sentimentului conjunctural de insecuritate economică, vedem o ofensivă a retailului românesc.
Prima mișcare au reușit-o concitadinii de la Anabella, profitând de decizia Consiliului Concurenței care i-a obligat pe belgienii de la Mega Image să-și vândă peste o sută de magazine în urma fuziunii cu Profi. Culoarea verde câștigă teren în coșul de cumpărături, în București și alte orașe. O decizie la fel de surprinzătoare a luat Dan Ostahie, proprietarul Altex, prin integrarea în business a retailerului de bricolaj Brico Depot. Dar cea mai mare lovitură pe acestă piață este așteptată la începutul lui 2026. Frații Paval, proprietarii Dedeman, sunt în negocieri avansate pentru preluarea operațiunilor în România ale francezilor de la Carrefour. Tranzacția ce vizează circa 460 de magazine sub diferite formate este estimată la peste 800 de milioane euro. Tot pentru anul care bate la ușă este de așteptat ca rețeaua de benzinării Lukoil să-și găsească un nou nou proprietar, laolaltă cu rafinăria Petrotel. Lukoil este supusă sancțiunilor internaționale și obligată să vândă operațiunile din România, însă un cumpărător se lasă așteptat. Amatorii de chilipiruri însă dau târcoale și așteaptă data limită când probabil și prețul va fi mai mic. Poate statul ar trebui să se înscrie în competiție după modelul fabricii de autoturisme din Craiova. Atunci, pe vremea lui Tăriceanu, statul a răscumpărat fabrica de la coreeni și a negociat mai departe cu Ford, făcând o afacere profitabilă.
La o privire generală, două lucruri sunt de sesizat, partea goală și partea plină a paharului. Capitalurile străine nu se retrag degeaba din România, simt ceva, o înăsprire a afacerilor pe fondul scăderii puterii de cumpărare a românilor. Se vede treaba și din contingentul de muncitori străini aprobat pentru 2026, redus de la 100.000 la 90.000. E clar că afacerile vor suferi. Pe de altă parte, expansiunea retailului românesc, în cazul în care nu-și va rupe dinții, este cel mai bun lucru care se putea întâmpla în conjunctura actuală. Cum retailul modern colectează profiturile pe întreg lanțul de producție, e de dorit ca acestea să rămână în România, să nu fie înstrăinate prin diverse contracte de consultanță intragrup.