Cugetarea cugetărilor
Rubrica de față tocmai a împlinit 60 de săptămâni și îndrăznesc să apreciez că se află de vreun an și jumătate printre tabieturile cititorilor de ziare. Cei ce n-au apucat să citească toate însemnările au acum oportunitatea să o facă. Din joncțiunea cu aniversarea celor 30 de ani de existență ai Editurii „Antim Ivireanul” s-a născut volumul „Cugetări pe un petic de ziar”. Lansarea s-a petrecut zilele trecute la Biblioteca Județeană din Râmnicu Vâlcea, instituție ce poartă numele aceluiași erudit cărturar și înaltă față bisericească, prin grija directorului Remus Grigorescu.
Cocheta sală Multimedia s-a dovedit neîncăpătoare în fața unui public cultural cum rar mi-a fost dat să văd. Vâlcea citește, Vâlcea consumă cultură, asta e evident, iar biblioteca se situează pe primele locuri în țară la mia de cititori. Bună treabă, domnule conferențiar! M-am îmbogățit sufletește revenind în orașul de baștină și la biblioteca al cărei fond de carte îl cunosc încă de pe vremea când își avea sediul la intersecția bulevardului Lenin cu strada Ana Ipătescu. Iată că m-a cuprins nostalgia, dragi cititori, și, pe această cale, doresc să vă fac o confesiune. Cum a apărut această rubrică de cugetări? Meritul este al venerabilului scriitor Ioan Barbu, președinte de onoare și fondator al ziarului „Curierul de Vâlcea”, care, cunoscând trecutul meu gazetăresc, a avut intuiția să-mi ofere un petic de ziar: „Scrie despre orice, Marius, numai scrie!” Pentru un om leneș ca mine nu putea fi un imbold mai bun. Nu-mi puteam dezamăgi mentorul!
Așa s-a potrivit ca, peste ani, aceste articole să reprezinte o radiografie a societății în care trăim, întrucât tratează cu predilecție subiectele la zi, comentează evenimentul săptămânii, stabilește punți de legătură între particular și general, între acum și mereu, între efemer și etern. O perspectivă istorică, desigur, este de luat în calcul, dar și o perspectivă morală, aproape civilizatoare. Nu insist mai mult pe această idee, românii au oroare să fie povățuiți, dau cuvântul doamnei profesor Doina Pârșcoveanu, care, în casa cărților ‒ biblioteca ‒, a prezentat volumul și a produs o vie impresie celor prezenți:
„Vă recomand cartea, pentru că este o lectură ce reînvie tradiția tabletelor literare, cu teme ancorate în realitatea imediată, scrise cu «tăria opiniunilor sale» (I.L.Caragiale). Deși degajă mâhnirea observatorului lucid, pune întrebări, deși nu are soluții, căci ele țin de sistem. Soluția este să le consemneze el, iar noi să le citim, formulându-ne propriile opinii. Desigur, putem sau nu putem fi de acord cu opiniile autorului, dar el le supune judecății cititorului cu mult curaj, chiar riscând. (…) Pe mine m-a impresionat inovarea unor termeni neașteptați «cuvântul ca un glonț», «a fi în fruntea bucatelor», «limba română în care se poticnesc românii», «primiți cu drona», «nedescurcănismul mioritic». Citind, devii curios și în privința titlurilor. Ele trimit cititorul la tema articolului, dar, ca un adevărat profesionist, păstrează surpriza conținutului. Exemple: «Aurul românesc la Londra sau la Moscova»;«Iepurii lui Ciolacu»;«Măcelarul a fost măcelărit»”.