Tiberiu Pană anunţă: „Gata! Ne-ajunge! Ieşim în stradă!”
• vicepreşedintele Uniunii Sindicatelor Învăţământ Vâlcea face o analiză caracteristică a motivelor pentru care dascălii protestează astăzi, de la ora 12.00, în faţa Prefecturii
Domnule Pană, ce s-a întâmplat de s-a ajuns în acest moment? Relaţia cu actualul guvern părea una solidă… De unde vin aceste nemulţumiri tocmai acum?
Lunga vară fierbinte s-a sfârşit. Cu ea s-a dus şi aparenta detaşare de cele şcolăreşti, specifică sezonului concediilor salariaţilor din învăţământ. Vara indiană – care a debutat odată cu începerea noului an şcolar – a repus pe tapetul preocupărilor curente ale profesioniştilor din educaţie noianul de probleme profesionale a căror rezolvare a fost continuu amânată de guvernele postdecembriste. Guverne care, în tot acest timp, indiferent de culoarea lor politică, nu au luat taurul de coarne, refuzând să taie în carne vie pentru a da şanse de regenerare unui sistem social aflat în metastază.
Chiar aşa?!
Neperformant la bază (nu la vârfurile superîndopate, aducătoare de premii internaţionale, care au permis multora să se ascundă după ele; de fapt, acestea fiind doar o trambulină perfectă – pe banii noştri – pentru a netezi calea unor noi migranţi dintre minţile luminate, care nu vor ilumina niciodată prispa satului în care au văzut lumina zilei)! Învăţământ neadaptat cerinţelor unei pieţe a forţei de muncă aflată într-o permanentă căutare de oportunităţi pentru absolvenţii unor şcoli (interesate preponderent de asigurarea normelor unei inginerimi blocată în proiectul unor meserii vetuste) decât de adoptarea unor planuri de şcolarizare viabile. Învăţământ care – sub presiunea crescândă a unei opinii publice din ce în ce mai implicată, care pledează justificat pentru necesitatea simplificării programelor şi manualelor şcolare – nu a făcut altceva decât să le complice şi să le… extindă! Învăţământ de stat care propune stadii de calificare profesională de 3-4-5 ani de studii, pentru meserii pe care tot statul a permis să se obţină certificate de calificare după 2-3 trei zile/săptămâni de… studiu! Care nu a primit niciun ajutor pentru modernizare. Nici măcar de doi bani speranţă. Tehnologia didactică de care dispune marea majoritate a unităţilor şcolare datează din preistoria educaţiei. Asta pentru că achiziţia de aparatură, tehnologie etc. a picat financiar în sarcina administraţiilor locale. Cele mai multe fiind lipsite de posibilitatea finanţării din resurse proprii a acestui tip de cheltuieli materiale. Se adaugă nerealizarea promisiunilor salariale făcute în trecuta campanie pentru parlamentare de către PSD, principalul partid din alianţa guvernamentală. Uitate între filele programelor de guvernare ale cabinetelor prezidate de Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose. Pe care, dincolo de garanţiile date periodic de şeful lor ierarhic, dl. Liviu Dragnea, liderul incontestabil al tuturor snoavelor programatice ale PSD, i-a durut fix în pix de transpunerea lor în fapte! Din spusele mai marilor noştri sindicali rămâi cu impresia că dacă nu se vede cu ei cel puţin o dată în fiecare săptămână, actualul prim-ministru al guvernului României nu poate dormi! Şi, de fiecare dată, pun împreună ţara la cale. Mai ales ne tranşează pe noi, salariaţii din educaţie, de nu mai înţelege nimeni nimic din ce rămâne!
Să revenim la modul cum s-a ajuns la acest impas! Care a fost succesiunea precisă?
Pe 3 septembrie 2017, într-o întrunire oficială a Colegiului Naţional al Liderilor, aflam că în trei asemenea întâlniri de taină (pe 27 iulie, 23 şi 29 august a. c.), prim-ministrul şi-a asumat verbal disponibilitatea de a răspunde prin fapte nemulţumirilor punctuale ale sindicaliştilor din F.S.L.Î., precum: nealocarea de bani pentru plata drepturilor salariale obţinute de noi prin sentinţe judecătoreşti; neonorarea plăţii dobânzilor legale datorate pentru neplata la timp a respectivelor drepturi salariale; amânarea sine die a promiselor majorări salariale pentru personalul din învăţământ; mutarea la angajat a obligaţiilor plătite până atunci de angajator face ca şi promisa majorare a salariilor noastre (de la 1 ianuarie şi 1 martie 2018) să devină doar una formală, nedepăşind procentul de 4% etc.! Realizaţi că – aşa cum au dovedit-o faptele de după – erau doar vorbe menite să adoarmă vigilenţa unor lideri pe umerii cărora apăsau greu reproşurile vehemente ale colegilor lor de sindicat! Pe care nu mai poţi să-i traduci până la sfârşitul sfârşitului că nu te-ai făcut frate cu… necuratul ca să treacă puntea suspinelor POP(a) şi PSD-iştii lui! Aşa se explică de ce atunci s-au auzit suficiente voci care au cerut tranşant să ne dezlipim de imaginea actualului ministru al educaţiei, dl. Liviu Marian POP, (fost secretar general al federaţiei). Astfel că ne aflăm în faţa unei situaţii fără precedent. Baza sindicalismului care, prin organizaţiile judeţene simte pulsul şi dimensiunea nemulţumirilor membrilor lor din teritoriu, este manipulată de un centru colaboraţionist pe faţă. Şi care, atunci când nu mai poate domoli presiunea bazei, recurge la nesfârşite pertractări şi adoptarea unor decizii la două capete! Motiv pentru care propunerea formării unor organe de conducere ale federaţiei, constituite din cvasi totalitatea liderimii locale, nu cred că se va dovedi suficientă pentru acoperirea vocilor critice din teritoriu. Pentru că, iremediabil, băieţii din vârf s-au rupt de bază! Pe care nu mai poţi s-o manipulezi ca-n anii ’90, momind-o cu iluzii de un franc speranţă! Între timp, s-au schimbat generaţiile, au dispărut vasalii sindicali ai lorzilor de la centru! Iar tinerii sunt mult mai pretenţioşi şi mai pricepuţi în a-şi negocia drepturile. Şi-n buna tradiţie de a ţine băţul sindical cât mai departe de gardul guvernamental, pentru a nu stârni/speria dulăul aflat în cuşcă, actualii noştri lideri s-au pus pe făcut… adrese! Remise unor politicieni care se joacă cu ei precum motanul cu viitoarea sa victimă din specia şoricească. Pe care o mai… prefiră printre lăbuţe până o înghite-n scârbă!
Şi-n data de 6 septembrie 2017, federaţia a înregistrat la secretariatul guvernului adresa cu nr. 614. Comunicând cauzele principale care au generat starea de nemulţumire existentă în rândul sindicaliştilor, F.S.L.Î. a cerut ca guvernul să se angajeze printr-un acord, care urma să fie semnat până la 25 septembrie a.c. (şi care nu s-a semnat, rezultând doar… vorbe goale!) că va respecta un calendar al soluţionării problemelor sesizate, astfel: cel mai târziu de la 1 octombrie sporurile salariale să se calculeze prin raportare la cuantumul actual al salariilor de bază; la proxima rectificare bugetară din 2017 să fie cuprinsă şi suma necesară plăţii drepturilor salariale datorate prin sentinţe judecătoreşti; „până la sfârşitul lunii septembrie” să se găsească soluţia care să permită creşterea salariilor nete din învăţământ în anul 2018 cu un procent mai mare decât cel anunţat de executiv (care, fie vorba-ntre noi, a toot intrat la apă!). Iar în cazul în care guvernul ar ignora aceste solicitări… punctuale (sper să remarcaţi fermitatea şi precizia matematică a acestor calcule), se stabilea calendarul unor acţiuni de protest, astfel: 2 octombrie, între orele 12.00 – 14.00 pichetarea prefecturilor; 4 şi 5 octombrie, pichetarea sediului guvernului. Vă daţi seama ce au mai tremurat izmenele pe guvernanţi când au aflat din mass-media ce (le) punem la cale!? Ce sperietură i-o fi apucat!? Că s-au şi aşezat la masa negocierilor, de unde nu s-au mai ridicat până-n 22 ale lui septembrie! Când, dintr-o Informare remisă de federaţie (dar neasumată de nimeni!?), aflam că după întrevederi repetate (dintre care vreo două cu Mihai Tudose, altele cu miniştri şi cu lideri ai PSD), s-au obţinut alte promisiuni pline de miezul şi aroma dulce ale… viitorului. Că nu au timp acum de făcut ceva concret, când le arde buza să se ţină exclusiv de împlinirea altor angajamente electorale!
Cu ce propuneri şi soluţii a venit Guvernul?
Pentru rezolvarea problemelor salariaţilor din învăţământ prezentate la toate aceste întâlniri s-au avansat următoarele soluţii:
1. Partea guvernamentală şi conducerea P.S.D. s-au angajat să găsească resursele financiare necesare pentru ca la următoarea rectificare bugetară să achite…. sentinţele judecătoreşti;
2. Luni, 25.09.2017, se va înainta Parlamentului României un proiect de lege (proiect care este deja făcut), ce urmează a fi adoptat până la discutarea legii bugetului de stat pentru anul 2018, care priveşte rezolvarea următoarelor probleme: plata dobânzilor să se realizeze de la bugetul de stat; salariile personalului din învăţământul preuniversitar să fie asigurate prin M.E.N. – inspectorate şcolare – unităţi de învăţământ, eliminându-se astfel intervenţia consiliilor locale;
3. Începând cu anul viitor se va efectua plata dobânzilor de la bugetul de stat, pe acelaşi circuit financiar menţionat mai sus; Nu se acceptă sub nicio formă să se adopte un act normativ care să permită schimbarea actualului mod de calcul al sporurilor, motivându-se (prin, n. n.) lipsa resurselor financiare care să permită şi această cheltuială suplimentară. De asemenea, nu s-a acceptat diminuarea contribuţiilor pe care le va suporta angajatul, începând cu data de 01.01.2018.
În încheiere, emitentul necunoscut al Informării opina optimist că „acesta este maximul de beneficii care se poate obţine în acest an” şi propunea „convocarea de urgenţă a unei şedinţe a Colegiului Naţional al Liderilor F.S.L.Î., miercuri – 27.09.2017”!
Altfel spus, deoarece s-a obţinut maximum de promisiuni pe care ni le pot face „ai noştri pentru acest an”, trebuie să vă vedeţi de treabă să nu-i mai stresaţi cu acţiuni de protest, (cu pichetări la prefecturi şi la guvern, cu ălea-ălea), deranjându-i astfel pe iubiţii conducători de la vasta operaţiune naţională de implementare – „cu vârf şi îndesat” – a Programului actualului guvern! C-aşa ne trebuie, dacă i-am votat! Nu mai prididim adunând bogăţia revărsată de guvernanţi peste noi din Cornul Abundenţei!
Şedinţă în cadrul căreia, aşa cum era de aşteptat, a rămas ca-n gară! Fiecare organizaţie sindicală – pe 2 octombrie – face cum/ce vrea: pichetează, nu pichetează, mezalianţa cu Frăţia PSD – ALDE merge înainte! Între timp s-a ţinut hora pe loc, că nu poţi sări la beregăţile alor tăi să-i conturbi din lecturarea eternelor şi fascinantelor promisiuni din Programele lor electorale şi de guvernare. Majorările salariale pot să mai aştepte… până la Paştele cailor de rasă ai mârţoagelor guvernamentale.
Care poate fi concluzia dvs, domnule profesor?
Conchid, invocând slova pildică din CV-ul d-lui ministru Liviu Marian POP: „Sper că v-am demonstrat până acum că sunt un om modest, din popor, iar cariera de politician este doar un prilej optim de a veni în sprijinul nostru, al tuturor celor care ne dorim un trai mai bun, un viitor mai fericit pentru copiii noştri”. Aşa că toţi cei care intraţi aici, şi vă doriţi „un trai mai bun şi un viitor mai fericit” lăsaţi orice speranţă!
Şi luaţi aminte la sunetul hodorogit pe care-l are viitorul promis de Liviu Marian POP, un om de-al vostru, modest, din popor! Care a învăţat atât de repede că politica este doar un prilej optim de a veni în sprijinul nostru, al tuturor! Fără să-i şi nominalizeze pe cei în sprijinul cărora, cu atâta har, face politică!
Ne (re)vedem luni, 2 octombrie 2017, între orele 12.00 – 14.00, în pichet la Prefectură!
Vă mulţumesc!