„Puțintică răbdare”, episodul 4

Constantin Niță, în vizită, la căpătâiul OLTCHIM-ului, a îndemnat județul și nația la încă un strop de răbdare, pentru că, nu-i așa?, ce-i scris în stele combinatului, nu mai pot schimba nici o duzină de miniștri useliști, darămite cei patru care s-au tot căznit cu privatizarea. Dincolo de imaginea de Trahanache vopsit proaspăt și fără nici o tangență cu realitatea, scenariul vizitei domnului Niță la noi în județ n-a sărit din tiparele deja tradiționale, de gargară simplă, gargară cu zâmbet și gargară cu bătăi consolatoare de umeri. Cu textul deja prăfuit de „hai că se mai poate, încă un pic și o scoatem la capăt!” șeful Economiei ne-a (re)demonstrat cât de mare, abisală chiar, este distanța dintre politicanul de campanie și cel de guvernare. „Răbdarea” nu există în nici o platformă electorală, acolo totul este „mâine”, uneori chiar „acum”, sau pentru consumatorii de OTV „ieri, dar n-ați fost atenți, deci nici nu știți ce-ați pierdut!” Din păcate, pentru Vâlcea, „mâine” nu prea mai există atâta timp cât politicienii de ieri, de săptămâna trecută sau chiar mileniul trecut n-au fost în stare de nimic pentru salvarea combinatului și s-au mulțumiți să dea aprobator din cap la declarațiile marilor musafiri din București. Poate că dacă nu s-ar fi limitat să apară deasupra unui umăr de ministru în poza de grup, dacă nu s-ar fi mărginit să fie decorul uman la urcatul scărilor combinatului sau dacă pur și simplu ar fi avut un dram de bărbăție, azi n-am mai fi primit încă o doză de vrăjeli asezonate cu răbdări goale.