Grinda lui Grindeanu
Președintele PSD tocmai și-a aruncat funia pe după grindă, iar colegii domniei sale au prins-o pe partea cealaltă. Au mai fost cazuri de sinucidere politică, dar niciunul atât de lipsit de substanță. Sau poate chiar a existat o miză, strategul partidului s-a crezut Icar într-un zbor cu frânghia până pe culmile puterii, dar n-a fost să fie. Tiroliana n-a ținut. Toată lumea se chinuie acum să înțeleagă ce-a fost în mintea lui Grindeanu când s-a retras de la guvernare: lovitură de geniu sau cacialma politică? Operând cu instrumentele limitate ale unui profan în materie de cultură și tactică politică, toate scenariile care ni se dezvăluie despre viitorul guvernării sunt între proaste și foarte proaste pentru PSD, aflat într-o criză acută de identitate.
Forțarea unor alegeri anticipate este exemplul clasic de a-ți trage un glonț în picior. Partidul se află în cădere în sondaje, oricum cu un scor mult mai mic decât la alegerile precedente. Numărul parlamentarilor s-ar diminua substanțial, iar o eventuală alianță postelectorală ar fi și mai problematică. În plus, actualii parlamentari care au cotizat serios la partid pentru un loc eligibil pe liste se vor vedea cu fotoliile în aer. Așa ceva nu poate rămâne nepedepsit.
Apropierea de AUR pentru crearea unei noi majorități ridică mai multe probleme. Prima ar fi cea legată de absorbție. Partidul lui George Simion a luat o halcă importantă din electoratul PSD și continuă să paraziteze partidul, înfruptându-se din corpul gazdei. O apropiere și mai mare între cele două entități ar favoriza această tendință, până la disoluția totală. PSD se va vedea la remorca unui partid mult mai periculos, iar membri nu-i vor ierta asta lui Grindeanu. O a doua problemă ar fi cea de legitimitate în marea familie politică europeană. Guvernarea alături de un partid anti UE adaugă numeroase semne de întrebare. Nu în ultimul rând, costurile unei astfel de guvernări ar fi infinit mai mari și mai greu de gestionat, cu creditori ostili, rating de țară junk, cu lipsă de susținere în cancelariile occidentale. Iar toate acestea își vor găsi debușeu în nemulțumirile populației.
Forțarea unei alianțe politice de dreapta fără prim-ministrul Ilie Bolojan este lipsită de credibilitate, partenerii fiind suspicioși să mai contribuie la o alianță unde faptele s-ar putea repeta în orice moment. Pe un fundament de nesiguranță și suspiciune nu se poate clădi nimic durabil. Pe urmă, un alt premier ar avea de luat aceleași măsuri nepopulare. Deci unde-i schimbarea?
Susținerea unui guvern minoritar l-ar transforma în interiorul PSD pe liderul de necontestat în prostul satului, care a dărâmat o alianță fix degeaba. Nu e vorba doar de miniștri PSD care au părăsit guvernul, o întreagă pleiadă de demnitari de prin agenții și servicii deconcentrate, AGA și CA-uri la companii de stat, instituții culturale, vor trebui să facă un pas în spate. Asta în condițiile în care peste numai un an PSD ar fi urmat să dea primul ministru, conform rotativei la guvernare. Dar nu, PSD nu se cramponează de privilegii, au ieșit de la guvernare pentru binele poporului. Să le explice asta Grindeanu propriilor membri. Celor care au votat ieșirea de la guvernare cu un scor care l-ar face invidios pe Partidul Comunist. Se știe din istorie că tocmai partidele de cazarmă și-au mazilit liderii cel mai des. Nu se mișcă în front, dar subteranele lucrează.