Dubiile şi problemele Tratatului


Obişnuitul rol de „Gică Contra” al sin­dicatelor nu este, şi de această dată, unul ne­justificat sau ne­fon­dat. Specialiştii con­firmă că este posibil ca o astfel de impunere să ducă la rate de creştere suboptime pen­tru anii ur­mă­tori, adică tocmai o perioadă în care eforturile de apropiere ni­­ve­lului de trai faţă de Oc­cident trebuie accelerate. De ase­me­nea, fără măsuri com­ple­­men­tare care să sprijine creşterea PIB-ul potenţial (creşterea nata­lităţii, inves­tiţii în tehno­lo­gii, economi­sire, educaţie, etc.), regula fiscală doar aduce o mai mare disci­plină bugetară. În plus, la mij­loc ar putea apărea şi o posibilă slă­bire a cererii interne generată de redu­cerea deficitelor struc­turale la pragul de 0,5% din PIB care va în­gre­una pro­ce­sul de creş­tere economică (re­du­ce­rea cheltuielilor cu per­­so­nalul bugetar şi cu sa­la­­riile). Un al treilea ar­gu­ment ar fi sursele de fi­nan­­ţare al­ter­native care pot fi atrase şi folosite, oda­tă cu restrân­gerea chel­tuielilor bugeta­re. In­ves­tiţiile străi­ne direc­te nu dau semne de revenire, în timp ce în privinţa atragerii fon­durilor europene, de­zas­­trul recent al POS DRU ne oferă o radio­gra­fie rece, dar clară a situaţiei.