DE CE, DOAMNE?
O noapte grea. În care nu găsești niciun balsam al alinării sufletului. În care somnul nu vine, degeaba închizi ochii, căci minutul 90+3 se derulează la nesfârșit și dureros, cu mingea aia perversă care iese din grămadă și aterizează amarnic într-o poartă care parcă se lățise.
Ce noapte grea, în care aduni toate golurile primite pe final de această nefericită echipă vâlceană la patru meciuri de baraj, de la Câmpulung până la Zăvoiul plin de ieri? Și nu-ți rămâne decât să întrebi, temător: „De ce, Doamne?”.
De ce l-ai scos pe Rusu din teren? De ce-ai pus mingea aia pe capul Bistrițeanului, ca s-o arunce în plasă, când eram atât de-aproape? De ce-ai trimis mingea în cocoașă și-apoi în poartă? De ce nu ne-ai dat penalty-ul ăla din tur, mai mare și mai clar decât tot bugetul Bistriței? Doar ca să ne amăgești cu golul egalizator necurat și-apoi să râzi iar de noi la penalty-uri? De ce nu ne-ai dat dramul ăla de Noroc, ca să ne bucuri pe toți cei 9,000 din Zăvoi?
Poate că sunt nedrept să invoc Divinitatea, dar chiar și-acum, la 12 ore de la meci, nu găsesc altă direcție. Poate, mâine, poimâine, la rece, vor fi mai limpezi gândurile și lucrurile bune-rele vor apărea din normalitatea înțelegerii situației.
Până atunci însă să spunem „Mulțumesc” tuturor pentru un sezon foarte bun, ei au reușit să ne adune atât de mulți într-o miercuri competitivă, pentru că nu a fost puțin deloc să te prindă asfințitul unei seri de iunie cu speranța în buzunar.
Mai zilele trecute scriam că e doar Sport și Viață. Trebuia să nuanțez cu Dramă. Of, Doamne!