Corespondență de la Dr. Irina și Radu Dobrescu O călătorie de vis, printr-un labirint de fiorduri și insule
Așa cum am anticipat, după o călătorie cu autocarul pus la dispoziție de compania turistică Phönix, ne-am îmbarcat pe vapor în Hamburg, în ziua de 25 iunie. Spre seară, nava de pasageri a ridicat ancora, prima acostare fiind a doua zi în vestitul port german Kiel. Nu ne-am odihnit prea mult, fiindcă drumul a fost încântător și merita să asistăm la spectacolul ce ni-l oferea întinsul apei. Cei 99 kilometri parcurși (distanța de la Hamburg la Kiel), i-am străbătut prin canalul nord-est care taie peninsula Jütland, făcând legătura între Marea Nordului și golful Kiel. Odinioară, când acest canal nu exista, vikingii navigau cu prudență prin golful Skagerrak din Marea Nordului, des bântuit de furtuni. După ce ocoleau vârful ascuțit al Danemarcei ajungeau în labirintul de insule din sud-vestul Suediei. Prima încercare de a construi un canal a fost în 1794, dar acela a fost mult prea îngust chiar pentru vasele din vremea respectivă. Din inițiativa împăratului Wilhelm II, în 1895 s-a realizat canalul actual, numit Kaiser Wilhelm, în lungime de 99 km., denumire uzurpată însă în 1948, când i s-a dat un nou nume: Canalul Kiel. Acesta este traversat în prezent, în fiecare an, de peste 30.000 de vapoare și 15.000 de ambarcațiuni de agrement, fiind o interesantă atracție turistică datorită traseului spectaculos, dar și a ecluzelor de la intrare și de la ieșire. Canalul Kiel este traversat de la nord la sud de 14 ferryboaturi, două tunele și 8 poduri. Traversarea noastră a durat ceva mai mult timp, datorită faptului că în urmă cu câteva săptămâni un vas grecesc prost manevrat a avariat, blocând poarta unei ecluze, timpul de așteptare la cele rămase în funcțiune prelungindu-se.
Kiel este un oraș frumos, fiind așezat strategic în golful cu același nume la care se ajunge după ce se străbate un fiord lung de 16 km. Fondat de baronul Adof IV de Schauenburg, în secolul al XIII-lea, Kiel va deveni unul dintre cele mai importante porturi comerciale ale Germaniei. Interesant este că în oraș o linie albastră, trasă direct pe trotuare, marchează traseul turistic recomandat vizitatorilor de biroul de turism local. Vizitatorul nu are nevoie de vreun ghid. Prin traseul marcat se recomanda turiștilor să viziteze strada pietonală, clădirea și turnul primăriei, mânăstirea Kiel, frumoasa catedrală Sf. Nicolae și cheiul portului principal de agrement. Am avut șansa să participăm la minunate manifestări reunite în Săptămâna orașului Kiel, la care participă peste 2000 de ambarcațiuni din toate țările lumii. La spectacolul oferit de regată numărul vizitatorilor a atins aproximativ trei milioane. A fost un adevărat spectacol nu numai pe apă, dar si pe faleza plină de chioșcuri cu diverse oferte de suveniruri și obiecte de îmbrăcăminte. Atracția a fost mare și dinspre numeroasele terase cu tentații gastronomice.
Am părăsit portul Kiel și după o zi pe mare am ajuns la Stockholm, oraș pe care îl vizitasem încă trei ori cu ocazia unor congrese medicale. Prima dată în 1982, la un an de la sosirea noastră în Germania. La congresul respectiv, ca reprezentant al Clinicii din Wiesbaden, am prezentat un referat despre filmul de endoscopie (unicat), realizat la Rm. Vâlcea, cu care câștigasem deja două medalii de aur în țară și care, oricum, era extrem de actual în plan internațional. Filmul respectiv, la plecarea noastră din România, fusese sechestrat în biroul de documente secrete al Spitalului Județean. L-am solicitat pentru a fi prezentat la congres, dar tovarășii de-atunci au considerat cererea ca un „act de trădare”, ascunzând de fapt gestul nostru real: prezentarea filmului la congresul de la Stockholm ar fi însemnat o recunoaștere internațională a meritelor medicinii românești, un act de mândrie națională, nicidecum de trădare.
Capitala Suediei, situată într-un pitoresc fiord, se întinde pe 14 insule legate între ele cu poduri, tuneluri și ferryboaturi. Am vizitat și de această dată centrul orașului cu frumosul palat regal care are 600 de camere. Este cel mai mare palat regal locuit vreodată de o familie regală. Acest motiv a determinat municipalitatea să-l transforme în muzeu, deschizându-l publicului din lumea întreagă, monarhii mutându-se la 10 Km de oraș, în Palatul de vara din Drottningholm. Interesante sunt interioarele palatului-muzeu, mobilate în stil rokoko, Capela regală, camera comorilor cu bijuteriile de familie și coroana regală, muzeul Tre Kronor, muzeul antic, camera armelor, iar la exterior fiecare vizitator este fascinat de fastul schimbării gărzii. Am vizitat și impunătoarea biserică Storkyrhan, construită în secolul al XIII-lea, orașul vechi din Stockholm, Gamla Stan, cu îngustele sale străzi, placate cu magazine și restaurante. O curiozitate: aici există Aleea Mårten Trotzig Grand, care se îngustează până la 90 de centimetri, fiind, se pare, cea mai strâmtă stradă din lume. Alte puncte turistice demne e de admirat: biserica germană, cheiul cu opera, clădirea bursei și, în funcție de timp, centrul comercial subteran Sergels Torg, marcat de un obelisc înalt din sticlă, cu enorme pasaje și galerii, templul Ostermalmshallen, muzeul național, muzeul ostasiatic, muzeul modern și cel de istorie. Interesantă este și clădirea fabricii de bere. Dar cea mai impunătoare ni s-a înfățișat clădirea cu turnuri aurite în care se înmânează anual premiile Nobel, la care numărul oaspeților este limitat la 1300. Ne-a luat o după-amiază întreagă să vizităm Palatul de vară, situat intr-un frumos parc englezesc, cu mobilier și picturi vechi din secolul al XVII-lea, pavilionul chinezesc și renumitul teatru al Curții regale, toate de-a dreptul încântătoare. Fascinant este și pasajul din Marea Baltică, prin labirintul de insule ce aparțin acestui oraș și care sunt în număr de 45.000, ceva incredibil. De fapt, dacă urmărești harta Peninsulei Scandinave te impresionează numărul fiordurilor și insulelor ce le delimitează.
Următoarea escală a fost în insula Marienhamn, care aparține Finlandei. Numele se datorează fondatorului ei, Împăratul Alexandru al II-lea, care a închinat-o soției sale Maria. Marienhamn aparține grupului de insule Aland, care numără numai 11.000 de locuitori. O plimbare de 15 minute cu titicarul ne-a purtat prin tot orașul. Ne-au încântat centrul Torget, cu o interesantă stradă comercială, clădirea primăriei, biserica Sf. Gheorghe, iar în port vasul cu patru catarge Pommern și muzeul Marin.
Am revenit pe vapor spre seară. Era 29 iunie, ziua de naștere a Irinei. Surpriză: am avut parte de o deosebită atenție din partea conducerii vaporului. Irina a primit diverse cadouri, iar în onoarea ei s-a organizat un din eu. Mulțumim și pe această cale directorului de hotel, Christian Wohlfahrt, înlocuitorul (în concediu) al bunului nostru prieten Holger Winkler, șefului restaurantelor Marc Hermes și contabilului șef, constănțeanul Laurențiu Avram. Partea muzicală a serii a fost susținută tot de un român foarte talentat, Robert Petru. De menționat că și căpitanul adjunct al navei este tot un român, Cătălin Anghel. A fost o seară minunată cu șampanie, foie gras, tort, cu baloane multicolore, dar și cu câștiguri de noi prieteni, pe care i-am invitat să viziteze România. Ne-au promis că ne vor fi oaspeți cât de curând. Un gând bun tuturor cititorilor ziarului nostru de suflet „Curierul de Vâlcea”!