GRIJĂ MARE la ce ne dorim!


În „Cugetarea” de săptămâna trecută am ajuns cu discuția la naționalism și la efectele sale nefaste. Aș dori să zăbovim puțin asupra acestui termen din cauza vremurilor pe care le trăim. Avem războiul cu consecințele sale: foamete, suferință, zeci de mii de refugiați, la est ‒ pe de o parte; pe de altă parte ‒ criza energetică la vest care determină inflație, restricții și convulsii sociale; iar în centru o alianță contra naturii care și-a dovedit ineficiența, dar nu poate fi debarcată întrucât înglobează atât puterea cât și opoziția. Adică este exact acea furtună perfectă care crează teren fertil pentru ascensiunea naționalismului. Așa încât, dacă tot o apucăm pe calea asta, măcar să știm ce ne-a lovit și mai ales de ce.
După părerea mea, naționalismul nu poate beneficia de o doctrină sistemică pentru că intră în contradicție cu el însuși. Gândiți-vă la doi ultranaționaliști din țări vecine care împărtășesc exact același set de principii. Se pot ei înțelege? Mai degrabă au de împărțit pumni decât principii. Fiecare vede în celălalt dușmanul absolut. Ca să fiu malițios, aș spune că există doar o comunicare subliminală, în cele din urmă, pentru că se întrețin reciproc. Cu cât vâră unii bățul prin gard mai zdravăn, cresc ceilalți în sondaje și invers, doar până la un punct. Altfel riscă o ignoranță totală. Totuși, ideologia lor se bazează pe o fractură de logică elementară ceea ce-mi crează mari dificultăți să-l numesc curent politic. Eventual, o conjuncturală cățărare pe niște orgolii, până în vârful ierarhiei politice, în momentele de criză.
Din categoria unor luări de poziție, care au făcut deliciul susținătorilor, am văzut zilele trecute declarația domnului profesor Andrei Marga. Domnia sa este o figură politică respectabilă care a stat în preajma seniorului Coposu, a fost ministrul învățământului și al afacerilor externe, adică a deținut la un moment dat pârghiile puterii cu care putea acționa în interesul României. Nu mă îndoiesc că a și făcut-o. De la înălțimea staturii sale intelectuale și politice, Domnul Marga consideră just ca Ucraina să cedeze din teritorii atât Rusiei, cât și României, Ungariei și Poloniei. Cu alte cuvinte, propune o revizuire a granițelor statale în partea asta a Europei.
Consider că ar trebui să avem mare grijă la ceea ce ne dorim, căci s-ar putea să ni se-ntâmple. Și nu știu dacă am fi mai câștigați. O eventuală denunțare a tratatelor internaționale în baza cărora sunt stabilite granițele prezente ar putea, Doamne ferește, readuce în discuție și Tratatul de la Trianon. Ceea ce ne-ar da mai multe bătăi de cap decât beneficii. Așa că nu mai bine ședem blând și încercăm să ne luptăm cu arme diplomatice pentru drepturile și libertățile românilor din Ucraina, așa cum se cunoaște, încălcate grosolan? Zic și eu. Nu dau cu parul.
Nu de puține ori retorica naționalistă a avut un efect contrar celui declarat. Inflamarea spiritelor poate scăpa de sub control și ne trezim cu o stare de fapt nedorită. Nu știu dacă școlile de gândire politică se bazează pe scenarii, însă par să acorde doar un interes marginal acoperirii și, mai ales, contracarării naționalismului. Războiul este o consecință a acestui fapt.