Scrisoare deschisă domnului Victor Giosan (3)

Partidul căruia îi aparţinem, domnule Giosan, ca să fim sinceri, are o istorie şi grea, şi triumfătoare, dar nu lipsită de păcate. Iar compromisul a fost şi unitatea lui de măsură, nu mai dau exemple. Nu de acum, ci dintotdeauna. M-aş fi aşteptat de la dumneavoastră, că tot vorbeaţi la începutul scrisorii despre o reflectare profundă asupra actualei politici a PNL, să vedeţi mai departe, nu doar în istoria proprie, ci în vecinătăţi geografice sau mai departe, chiar sub rochia bătrânei Europe. Nu mai bătrână decât femeia decrepită de la ţărmul Pontului Euxin, desigur. Cum spuneam mai devreme, odată cu vremurile se schimbă ideologii, filozofii politice care, altădată brand-uri sociale, azi se sufocă sub propria povară sau, pur şi simplu, nu se mai justifică. Nu zic că nu se mai justifică liberalismul, spun numai că ideologiile de altădată nu se mai calează pe timpul prezent şi atunci comportamentul  politic şi ideologia trebuiesc ajustate din mers. Nu calez ţara şi nevoile ei pe o ideologie, ci invers. Nu-ţi impui punctul de vedere, când el devine disonant cu realitatea. Întotdeauna în istoria politicii, nu doar româneşti, s-au făcut alianţe, înţelegeri pe sub masă, dacă realitatea a impus-o. Amândoi, domnule Giosan, am fost nu numai martori, ci participanţi la Alianţa DA, amândoi am fost spectatori la alianţa, pentru un an, a PDL-ului cu PSD-ul. Am fost, în acelaşi timp, cei care n-am împărtăşit, ca fiind împotriva firii, ultima alianţă: USL. N-am împărtăşit-o din patimă politică, nu că nu ar fi fost necesară. De împărtăşit n-au împărtăşit-o nici cei din PSD, o ştim bine. Şi ajungem la Traian Băsescu, în care vedeţi o redută şi, poate, o sursă a valorilor naţionale, a virtuţilor şi un model de viaţă. Nu o spuneţi explicit, dar vă trădează substratul textului, chiar şi demersul făcut, punând în termeni antinomici actualul PNL şi vechiul Traian Băsescu. Ştiu ce înseamnă liberalismul, l-am ales, l-am asumat, nu mi-a fost impus. Ştiu ce înseamnă şi Traian Băsescu şi „caracuda” care l-a susţinut şi căreia i s-a dat liber la „stricăciuni”. Vorbeaţi de ura partidului nostru direcţionată împotriva unei singure persoane (Traian Băsescu!). Nu este vorba de ură, este vorba, pe de o parte, de o luptă politică, iar pe de altă parte de a căuta soluţii de supravieţuire a ţării. Nu sunt cuvinte mari! Uitarea şi iertarea sunt două calităţi care ne-au adus mari prejudicii de-a lungul istoriei. Se pare că şi dumneavoastră aţi uitat istoria ultimilor patru ani. Dacă nu cumva v-aţi simţit confortabil şi realităţile româneşti v-au lăsat impasibil. Constataţi că „astăzi PNL nu face altceva decât să aplice integral, alături de PSD, modelul politic inventat  între 2000 – 2004, non-liberal, non-democratic şi non-european: acela al controlului absolut al puterii prin controlul politic al societăţii şi instituţiilor”. Bănuiţi sau ştiţi acest lucru? Dacă da, de unde? Eu bănuiesc altceva! Când eraţi Secretar de Stat în Guvernul Tăriceanu, în anul 2008, s-a făcut o înţelegere pe sub masă cu PSD-ul ca să treacă legile prin Parlament. Un compromis politic, cu siguranţă! Nu aţi spus nimic atunci, domnule Giosan, şi eraţi membru în Guvernul Tăriceanu! Nu v-am auzit tunând şi fulgerând nici măcar când, împreună cu alţi colegi, elaboram programul candidatului nostru la primăria Râmnicului. Aţi participat la elaborarea lui şi punct! Tema dumneavoastră şi argumentele din scrisoare sunt, surprinzător, cele invocate de Traian Băsescu şi PDL. Angoasele dumneavoastră, pentru ce se întâmplă acum, nu se justifică. „Cumpărarea şi şantajarea parlamentarilor va deveni norma şi instrumentul principal de clădire şi dărâmare a guvernelor din România”, ca să vă citez din nou, nu este soluţia de a-şi asigura Puterea Traian Băsescu – PDL? Cu siguranţă că da. Şi atunci ce vreţi să spuneţi? De ce vă uitaţi strâmb la USL? Mai spuneţi: „acţiunile politice ale USL din ultima vreme au reuşit performanţa unei izolări profunde şi pe termen lung a României pe plan internaţional şi în special în cadrul UE.”  Parcă aud vocile lui Băsescu şi Macovei.
CONTINUARE…