Salut, Franţa!
Francezii au câteva mari iubiri: parcurile şi florile, arborii, libertatea, democraţia şi limba lor, cea în care au scris Voltaire, Baudelaire, Hugo sau Balzac. Mai au şi alte multe iubiri. Libertatea, însă, le este cea mai dragă. La 14 iulie 1789, Parisul a dat în clocot. Cu mic cu mare, parizienii au luat cu asalt Bastilia, fortăreaţă transformată în închisoare. Căderea Bastiliei, simbol al absolutismului regal, a însemnat prima cărămidă la temelia libertăţii, cimentată cu mult curaj şi cu mult sânge. Dorul parizienilor de libertate, egalitate şi fraternitate s-a transformat în gloanţe nimicitoare şi ghilotină. Au ucis absolutismul regal, împlinindu-şi un vis: Republica. Pe care, apoi, l-au exportat în cât mai multe ţări din Europa.
În anul ce-a urmat căderii Bastiliei, în 1890, Comuna din Paris a fost aniversată printr-o Sărbătoare a Federaţiei. Mitul căderii Bastiliei a dăinuit peste ani. Un secol încheiat, în fiecare an, la 14 iulie, Parisul s-a aflat în sărbătoare. În 1890, însă, Parlamentul a declarat ziua de 14 iulie Sărbătoare Naţională a Franţei. De atunci, an de an, de Ziua Oficială a Franţei, cel mai popular bulevard din lume, Avenue Champs-Elysees, este străbătut de la un capăt la altul de o paradă militară.
Pentru ceremoniile din acest an, francezii se pregătesc de câteva zile. Toate satele şi oraşele s-au aflat în febra pregătirii acestei tradiţionale celebrări. Focurile de artificii acoperă deja cerul Franţei.
Vive la France! Salut, Franţa!