S-a stins din viaţă regizorul Petre Bokor

• teatrul vâlcean „Anton Pann” i-a rămas ca o frumoasă amintire
„Pentru regretatul regizor Petre Bokor, care s-a stins din viaţă la sfârşitul săptămânii trecute, Teatrul «Anton Pann» din Rm. Vâlcea a fost şi va rămâne până la capăt una din «haltele» cele mai dragi din viaţa şi cariera sa” – aşa îşi începea scrisoarea (parcă presimţise) adresată regizorului Adrian Roman, directorul acestei instituţii, la data de 13 septembrie 2013. „Stimate domnule Adrian Roman, îţi mulţumesc mult pentru promptitudinea şi căldura cuvintelor adresate mie. Teatrul din Vâlcea a fost şi va rămâne până la capăt una din «haltele» cele mai dragi din viaţa şi cariera mea; şi dacă o să citeşti impresionanta carte «Memorii» a bietului nostru coleg şi prieten Alexandru Tatos, vei vedea ca şi în itinerariul lui a reprezentat un punct sensibil, de răscruce. Aşadar, cât mi-a fost mie de drag locul acela de care te îngrijeşti, cu atât îmi devine acum mai apropiat, datorită faptului că ne-am cunoscut şi (sper!) vom păstra legătura! Îţi şi vă doresc tot binele din lume. Cu cele mai bune gânduri, Petre Bokor”. Da, acesta a fost e-mailul trimis regizorului Adrian Roman, după ce, în data de 3 septembrie, înainte cu două săptămâni, trimisese un plic pe adresa instituţiei, plic ce conţinea afişe, fotografii, fragmente din ziare ale timpului, cronici legate de turneul din luna mai a anului 1972 în mai multe oraşe din Germania, cu spectacolul Sânziana şi Pepelea, care s-a bucurat de un succes remarcabil. În aceea scrisoare pe care am găsit-o în plicul cu documente, Petre Bokor mai spune „Îmi face plăcere să vă trimit pentru arhivele şi istoria culturală a Vâlcei, câteva documente din care reiese că fostul meu coleg şi prieten Alexandru Tatos, şi cu mine, am realizat în 1972 două producţii teatrale, contribuind astfel la înfiinţarea TEATRULUI POPULAR, în forma lui administrativă de atunci- “Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri şi “Mitu şi Nate făcători de minune” de Gheorghe Vlad.”
 „Curierul de Vâlcea”, într-un articol intitulat „Corespondenţă cu personalităţi din Canada pentru memoria culturală a Teatrului Anton Pann”, în care punea şi câteva documente din vremea respectivă, consemna această legătură a regretatului regizor Petre Bokor cu teatrul vâlcean. Dar, pentru cine nu ştie cine este Petre Bokor, o să încercăm să facem o scurtă biografie, s-a născut pe 24 mai 1940. În urmă cu mulţi ani s-a stabilit în Canada, dar a păstrat legăturile cu România și cu teatrul din țara natală, unde revenea periodic pentru a monta spectacole. Dintre producțiile pe care le-a regizat se pot aminti „Leul în iarnă”, de James Goldman (2001, Teatrul Naţional I.L. Caragiale), „Cumetrele”, de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), „A fi sau ce va fi…”, de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), „Nebunia regelui George”, de Alan Bennett (Teatrul L.S. Bulandra), „Vrăjitorul din Oz”, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior).
Şi aşa cum consemna revista de teatru Yorik “Petre Bokor va rămâne în amintirea noastră, atât prin realizările profesionale şi artistice, cât şi prin personalitatea sa caldă – un regizor delicat în lucrul cu actorii, un profesionist perseverent, cu o inteligenţă remarcabilă, un artist cu o tandră pasiune pentru comedie, un om diplomat, cu un dezvoltat simţ al umorului. A iubit literatura, filmul şi teatrul. A fost creator în toate aceste domenii şi a împărtăşit din cunoştinţele sale în calitate de profesor de teatru în Edmonton, Canada. Nu a încetat nicio clipă să se dedice publicului şi oamenilor de teatru”.
Conducerea teatrului, prin managerul Adrian Roman, îşi exprimă recunoştinţa pentru acest minunat regizor care a trecut pe la Teatrul „Anton Pann”, şi care a contribuit la înfiinţarea teatrului vâlcean.  Maestre, Dumnezeu să vă odihnească în pace!