Povestiri din irealitatea la zi (1)
Începând cu directorul și terminând cu ultimul reporter, toată redacția visa la încleștarea de foc din campania electorală, cu zornăitul ei de tinichele agățate de coadă. Clipa mult așteptată se apropia cu repeziciune. „Scheleții” ieșeau din dulapul de candidat, fiind manevrați cu dibăcie de forțele oculte, asemeni unor păpuși cu sfori. Presa de toate categoriile, mai ales cea de scandal, avea materie primă din belșug cu care să umple, nesățioase, coloanele de plumb.
Viitorii aleși se obișnuiseră cu zgomotul strident ce se stârnea în urma lor, încât treceau nepăsători mai departe. Cum naiba de nu le bubuiau creierii, nu le asurzeau urechile și nu le crăpa obrazul de rușine? Cum naiba, cum naiba? Știau ei ce știau! S-a dovedit ulterior. Tot supliciul îndurat până ce reușeau să urce în căruța care-i vărsa în parlament merita cu prisosință. Îmi fac mea culpa că le-am ignorat viziunea. Mai întâi, cu suficienți bani, reușeau să-și antifoneze tinichelele din coadă. Apoi, recompensa venea la țanc, exact când se operau listele de candidați pentru forul legislativ. Desigur, se mai nimerea și câte un ghinionist care rămânea pe dinafară, însă nici acesta nu avea motive întemeiate de îngrijorare. În guvern, în servicii deconcentrate, AGA, CA-uri, în administrația centrală sau locală se găseau destule posturi călduțe și mai ales vacante, singura abilitate necesară fiind aceea de a-și alege partidul care va câștiga alegerile.
Sezonul rece se apropiase tiptil și era deja prezent în majoritatea apartamentelor, mai ales că e îndeobște știut, caloriferele cu rol decorativ, din pricina unor avarii la sistemul de termoficare, reprezintă noul trend în amenajarea locuinței. Urmând calea statornicită de câteva legislaturi încoace, politicienii au împins aceste alegeri până târziu, spre sărbătorile de iarnă. Desigur, aveau niște mandate de parlamentari care trebuiau lungite cât mai mult. Inevitabilul însă nu mai putea fi amânat. Lupta politică se ascuțise. Se purta între două mari forțe asistate de partidulețe orgolioase peste măsură care doreau, nici mai mult, nici mai puțin, decât schimbarea din temelii a întregii clase politice. Firește, dacă s-ar fi oferit vreo ocazie, oricând puteau renunța la acel deziderat, având oamenii pregătiți, specialiștii cu integritate morală și ștate vechi în serviciul comunității, gata să intre la guvernare pentru câte o ciosvârtă scăpată de la masa celor bogați.
Că își spuneau liberale sau social-democrate, creștine sau atee, suveraniste, proeuropene, tradiționaliste, progresiste, extremiste, centriste, marxiste, neo ori sexo-marxiste, pentru toate aceste grupări se găsea un loc sub soare. O lume pestriță se îmbulzea în fața reflectoarelor politicii. Cele două mari forțe erau creditate de analiști cu șanse aproximativ egale. Alianța părea mai vizibilă în zona rurală și în orașele mici, în timp ce Blocul recupera puternic în capitală și în principalele aglomerări urbane. Însă tot ce conta acum era cum se vor prezenta la linia de finiș, unde mai mulți politologi avertizaseră că n-ar fi exclusă o surpriză. Cea de-a treia formațiune politică venea puternic pe turnantă și asta le dădea frisoane politologilor din cele două tabere. N-avea șanse să câștige, dar putea încurca lucrurile și mai mult.
Ultimul sondaj de opinie comandat unui institut independent producea adevărate ieșiri nervoase și crize identitare în cele două tabere. Deși Blocul luase fața Alianței cu o ușoară creștere, segmentul nehotărâților era uriaș și putea oricând înclina balanța într-o parte sau în cealaltă. Strategii celor două formațiuni trecuseră la lupta de gherilă. Ce campanie electorală pozitivă! Ce confruntări televizate în prime-time, dueluri de principii sau doctrine, programe de guvernare! Aiureli! Nu mai e timp pentru așa ceva. Loviturile sub centură, cu astea se face treabă! Muniția constă în înscenări, stenograme date în vileag, denunțuri, șantaje, înregistrări secrete, filmări cu camera ascunsă, unele ajustate la montaj; iar efectele sunt incendiare. Astfel, cei doi coloși se anihilau reciproc, dându-și la gioale fără pic de reținere. Am mai văzut scenariul ăsta! În atare condiții n-ar fi exclusă surpriza pe care, de altfel, unii o și vedeau înfăptuită. (orice asemănare cu fapte și cazuri autentice este pur întâmplătoare).