Orizont de aşteptare 2016: VALORILE SATULUI ŞI PATRIMONIUL NATURAL ADUSE ÎN VADUL TURISMULUI

În structura strategiei judeţene de dezvoltare a turismului există câteva sectoare bine ancorate în economia locală aşa cum este cazul turismului balnear, monahal şi, într-o perspectivă foarte apropiată, cel montan, de agre­ment şi sporturi de iarnă. Ascensiunea acestor sectoare a continuat pe par­cursul mandatului anterior pe care l-am deţinut ca preşedinte al Consiliului Judeţean când am făcut o prioritate din prevederile Legii nr.5 prin care s-a aprobat planul de amenajare a terito­riu­lui naţional şi care ne-a facilitat iden­tificarea impresionantelor valori de patrimoniu din judeţul Vâlcea în care se regăsesc astăzi cele 796 monu­mente şi obiective patrimoniale demne de a fi integrate în circuitul turistic. Aces­tora li se mai adaugă alte excep­ţio­nale atracţii turistice montane, rura­le, vetre meşteşugăreşti, festiva­lu­rile cul­tural-folclorice, ocupaţiile tradiţiona­le etc.

Profitând de măsurile curajoase luate în noiembrie 2007 de către Parlamentul European pentru o nouă politică europeană în domeniul turis­mu­lui, imediat după aceea ne-am alini­at şi mai ofensiv proiectele iniţiate în acest domeniu. Se ştie că, din 2008, ţintele proiectelor noastre au vizat di­ver­sificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor, punerea în valoare a imen­su­lui patrimoniu natural, sporirea cir­cu­laţiei turistice şi integrarea judeţului nostru în circuitul turistic european.

Este notoriu faptul că munţii şi codrii Europei au rămas aproape pustii. Din aceste zone au dispărut urşii, lupii alte vieţuitoare intrate în categoria celor pe cale de dispariţie. Repet: în Europa, nu şi în România. Tocmai de aceea devine stridentă bu­cu­ria turistului occidental când, ajuns pe meleagurile noastre, întâl­neşte explozia şi diversitatea de floră şi fa­ună locală. Şansa noastră încă mai stă în cele aproape 400.000 ha de păduri virgine bogat populate de numeroase vietăţi şi specii florale care au scăpat de sub intervenţia brutală a omului. Iar Vâlcea continuă, spre norocul nostru, să fie leagăn de viaţă, de covoare florale precum bujorul de munte din Căldarea Latoriţei sau floarea de colţ de pe Masivul Cozia, precum şi capra neagră, cerbul carpatin, vipera cu corn, jderul, alte vietăţi de munte şi de zonă colinară.

Toate acestea aşteaptă integrali­za­rea în forma de turism încă puţin afir­mată la noi – agroturismul.

Potrivit datelor statistice, pensiu­nile cuprinse în reţeaua turismului rural, ecologic şi cultural din Vâlcea nu ating cifra 200, ceea ce este nedrept de puţin pentru un judeţ cu potenţial atât de mare. De aceea dezvoltarea acestei plaje turistice trebuie să devină pentru noi o prioritate ţinând seama tocmai de faptul că apetitul turistului european pentru sat şi natură cu­noaşte o ascensiune de lungă durată. Nu fac excepţie de la această nouă regulă nici amatorii de vacanţe din ma­rile noastre oraşe. Şi unii şi alţii sunt sătui până la saţietate maximă de zgomotul urban, de habitatul moder­ni­zat şi invadat de jacuzzi, de cluburi şi boxe infernale. Ei caută tot mai insis­tent acele destinaţii rustice netulburate de agresivitatea elementelor supercivi­lizatoare, satele păstrătoare de valori locale, frumuseţile naturale nedistor­sio­nate. Turiştii străini mai ales sunt şi vor fi extaziaţi de sărbătorile săteşti, de mâncărurile tradiţionale şi de ori­ginalitatea vieţii rurale.

Prinşi în vârtejul ultimei campanii electorale, s-a pierdut şansa accesării de fonduri europene pe structura Pro­gramul Naţional de Dezvoltare Rurală, la măsura 313 – Încurajarea acti­vi­tă­ţilor turistice, a cărei ultimă sesiune a expirat în data de 16 mai. Prin această măsură se puteau finanţa proiecte cu idei de care nu ducem lipsă: „drumul vi­nu­lui”, „drumul olarului”, „drumul meşteşugurilor” etc.

Avem, însă în faţă viitorii 4 ani de administraţie judeţeană şi locală când, mai mult decât până acum, va trebui să promovăm ofensiv turismul rural, să aducem în viaţa agroturistică tot ceea ce avem specific, ceea ce ne defineşte şi ne oferă şansa de a fi o destinaţie uni­că în peisajul turistic intern şi inter­naţional. Acum este timpul să folosim comorile naturale şi tradiţiile rurale care constituie mari atracţii în practica turismului indiferent din ce colţ al lumii îl privim.