O carte bună de pus lângă suflet!


Da, stimați cititori, așa putem spune despre cartea domnului profesor Relu Stoica, apărută relativ recent (înaintea sărbătoririi Paștelui Ortodox), intitulată „Familii runcene”. De ce am scris că este o carte bună de pus lângă suflet? Din foarte multe motive! Am să mă refer în cele ce urmează la câteva dintre aceste motive.
Cartea este o istorie documentată, adresată celor care au viețuit, mai viețuiesc și vor mai viețui pe aceste meleaguri ale satului Runcu – runceni care au fost, sunt și vor mai fi. Și, dacă îmi este permisă o părere, cartea în sine poate reprezenta un model autentic demn de „reprodus” în oricare sat, comună sau chiar oraș din țară, fără să luăm în seamă micile omisiuni sau greșeli de ortografie, „scăpări” pe care le întâlnim și la alți autori, unii dintre ei dispunând de mult mai multe mijloace de exprimare. Însuși autorul, profesorul Relu Stoica, își cere iertare pentru posibilele greșeli, inerente într-o asemenea lucrare.
Din alt punct de vedere, cartea cuprinde și o latură umoristică, incluzând porecle ale unor consăteni care și le-au pus reciproc și care ne dezvăluie hazul și inventivitatea de care puteau să dea dovadă.
În altă ordine de idei, cartea reprezintă un instrument, un mijloc palpabil pentru aceia pe care viața i-a făcut să-și mute îndeletnicirile fizice în alte locuri din țară sau din străinătate și, cuprinși de nostalgie, o deschid și citesc câte ceva despre cei care au fost și mai sunt pe meleagurile natale. Dar și pentru că este utilă, frumoasă! Consider că orice obiect util care se află în jurul nostru este frumos prin utilitate și util prin frumusețe.
Stând la loc de cinste în casa fiecărui runcean, cartea aceasta poate fi, prin conținutul ei, un eficient mijloc indirect de socializare, având darul de a aduce în orice clipă, din memoria vremurilor, amintirea vie a celor ce au fost și adunându-i în buchetul actualității, mai strâns, pe cei ce încă mai sunt.
Consider că și alte atribute pozitive ar putea fi consemnate aici. Totuși, vreau să las slovelor cărții onoarea de a lua cuvântul pentru a o prezenta. Slovele ne vor vorbi cu siguranță despre sufletele celor ce au fost, ale celor care mai suntem și ale celor care vor fi.
• Teofil PREDA, Râmnicu Vâlcea