Nicolae Bălcescu – o personalitate complexă

Personalitatea lui Nicolae Bălcescu este una foarte complexă. Pe lângă activitatea revoluţionară, cercetare istorică, diplomaţie, a fost mai întâi de toate vizionar. A intuit cu 70 de ani mai devreme formarea Statului Naţional Unitar Român, la 1 decembrie 1918. A străbătut întreaga Europă, pe la toate marile cancelarii pentru a susţine cauza naţiunii române.

Viaţa, activitatea şi opera lui Nicolae Bălcescu reprezintă în ansamblu un splendid exemplu de capacitate, dăruire şi sacrificiu. Capacitatea sa de muncă este exemplară şi mai ales însuşirea de a face faţă eficient unei diversităţi problematice. Opera sa este vastă având în vedere plecarea sa prematură la numai 33 de ani din viaţă. Ne duce la un mic exerciţiu de imaginaţie la ce s-ar fi întâmplat dacă Nicolae Bălcescu ar fi trăit într-o altă epocă şi ar fi ajuns la o vârstă a senectuţii.

Ca istoric, el a demonstrat însuşiri deosebite, clarviziune în a discerne trecutul istoric. Împătimit al cercetării în biblioteci şi arhive, dorea să servească contemporaneităţii, să explice şi să justifice apropiata constituire a României.

În domeniul economiei, a abordat problematica ţăranilor şi a oferit soluţii competente şi realiste în condiţiile epocii trăite de el.

Nicolae Bălcescu a fost, în primul rând, un om de acţiune care şi-a pus toate însuşirile de care dispunea în slujba idealurilor visate. A fost pe rând fruntaş revoluţionar, bărbat de stat în cele câteva luni de izbândă a regimului revoluţionar, un bun diplomat în relaţiile cu politicienii epocii. Ideile lui sunt şi astăzi actuale, vii, mobilizatoare.

La 1 ianuarie 1847, în cadrul Bibliotecii române de la Paris, avea să spună: „Ţinta noastră socotesc că nu poate fi alta decât unitatea naţională a românilor, unitate mai întâi în idei şi simţăminte, care să aducă apoi cu vremea, unitatea politică”.

Ionuţ Săraru, muzeograf

Muzeul Nicolae Bălcescu