LECȚIA UMILINȚEI la început de an
La mulți ani 2023! La început de an, fiecare om are momentul său de bilanț. Lăsăm în urmă un tabel cu realizări și eșecuri și ne pregătim pentru următorul. E firesc să fie așa, dar parcă treaba asta s-a exacerbat cam mult, atât la nivel individual, cât și colectiv. Prea ne raportăm numai la rezultate excepționale, performanțe deosebite, doborârea unor recorduri. Prea multe statistici ne umblă prin cap. O performanță este și aceea de a trece cu bine peste cumpăna dintre ani, dacă ne gândim că recordmanul absolut al fotbalului, legendarul Pele, a clacat pe finalul de an 2022. Dumnezeu să-l odihnească!
Nu pot să nu remarc faptul că, în goana după rezultate notabile, un rol nefast îl avem și noi, presa, cu precădere cea sportivă. Atunci când rezultatele lipsesc, ele se fabrică, iar în ultima vreme cam lipsesc, cu câteva excepții pe la înot, tenis (de câmp sau de masă) ori handbal. Conform unor titluri din mass-media, David Popovici și-a demolat concurența în bazin scurt, iar Simona Halep n-a avut altceva mai bun de făcut decât să-și umilească adversara, deși din rezultat se observă că a câștigat greu, în trei seturi. Desigur, pe vremea când juca. Dacă ar fi învins în două seturi, cu siguranță n-ar fi lipsit formulări de tipul: a șters pe jos cu ea, i-a înodat picioarele, a distrus-o; de-ți vine să crezi că biata fată a fost marcată pe viață. Deja lucrurile au luat-o razna chiar și atunci când nu avem români în competiții, un jucător de la Cupa Mondială umilindu-și antrenorul pentru că nu a dat mâna cu el la schimbare. Am dat căutare pe Google după textul „umilit în presa sportivă”. Nu vreți să știți ce a ieșit. Te întrebi: de unde concepția asta că, pentru a avea impact la public, cuvintele trebuie să fie cât mai contondente, expresiile blajine precum: victorie la limită, revanșă, fair-play, încredere, respect fiind ieșite din uz? Ai putea crede că jurnalistul sportiv nu se simte împlinit decât atunci când vede un sportiv prăbușit la pământ, cu grumazul sub piciorul adversarului și scuipând sânge. De unde până unde atâta ură la niște nume asupra cărora planează suspiciunea că au exersat un singur lucru în viață, să scrie, și acela cu poticneli? Să fi dispărut oare cu totul întrecerile cavalerești, competițiile sportive care au ca deviză principiul fair-play? Comentariul unui meci de fotbal asta ne indică, este un lung șir de statistici, recorduri atinse sau neatinse, povești de can-can cu iubite de fotbaliști, transferuri colosale, sume de bani, chiar dacă pe teren nu joacă vreo echipă de club, ci tocmai naționala, iar legătura cu meciul urmărit e prea puțin vizibilă. Ce e pe lângă meci, gestul obscen făcut de un nu știu care portar sau îmbrăcămintea purtată de un coechipier la ceremonia de premiere, contează mai mult decât meciul în sine. Norocul nostru e că avem și imaginile care transmit singure că fair-play-ul n-a dispărut.
Această abordare este cu atât mai scandaloasă cu cât, cel puțin în tenis, dar și în alte sporturi, adversarii își dau mâna la sfârșitul partidei, vorbesc frumos unii despre alții, iar statisticile sunt de multe ori infirmate de o zi mai bună sau mai proastă intervenită în cariera fiecărui sportiv. Așadar, dragi cititori, pentru 2023 vă urez mai multă umilință și mai puțină umilire! Să fim mai buni!