Inteligența artificială


„Inteligența artificială (IA) este una dintre cele mai promițătoare tehnologii ale secolului XXI, cu un potențial enorm de a schimba modul în care trăim, lucrăm și comunicăm. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea și avansarea acestei tehnologii, au apărut și preocupări legate de impactul acesteia asupra societății și asupra vieții noastre (…)”. Pare un început bun de articol și ai putea crede că e scris de o minte umană cu note bunicele la stilistică. Dar nu e decât un experiment. Am adresat robotului ChatGPT porunca: scrie un editorial de presă despre inteligența artificială și el mi-a răspuns în câteva secunde (restul textului e în aceeași manieră, mă puteți crede pe cuvânt).
Am să pornesc discuția de la începutul anilor ’90, atunci când robotul de șah Deep Blue l-a învins pe campionul mondial de la acea vreme, Garry Kasparov. Evenimentul a fost trăit la fel de intens ca acum cu ChatGPT. Ce s-a întâmplat între timp? Ei bine, acum mai bine de 30 de ani robotul reușea să învingă mintea umană prin forța brută, adică aștepta eroarea adversarului, el fiind mai puțin predispus la eroare, având înmagazinate în circuite mii de partide. În prezent roboții au capacitatea de a învăța și a se educa, asemeni oamenilor. Programatorul îi transmite robotului doar informația primară, care sunt regulile de șah, cum se mută fiecare piesă, după care începe să joace singur. Și pe măsură ce joacă șah evoluează, devine tot mai bun, până ce ajunge să-l învingă pe creatorul său. Vă sună cunoscut? Pare o poveste mitologică scrisă cu mijloace moderne, despre o fată foarte curioasă care nu s-a putut abține să deschidă o cutie.
Avem cu toții încă proaspătă în memorie pandemia de Covid-19 și nu-mi pot reprima preocuparea să nu compar AI cu un virus neuronal, dezvoltat de savanți în laborator cu cele mai bune intenții, pentru progresul umanității, și făcut scăpat din motive neelucidate. Virusul suferă apoi o mutație, ceva și ajunge să-i anihileze pe toți ceilalți neuroni cu care nu este compatibil. Îmi vine în minte o astfel de analogie mai ales că un robot de acest tip ridică și serioase probleme de natură etică. Elevii își vor putea face temele mult mai ușor de acum încolo, fără vreo contribuție personală, jurnaliștii scrie articolele cât ai bate din palme, așa cum am arătat, iar miniștrii, drăguții de ei, vor avea acces facil la lucrările de doctorat după care tânjesc. Desigur, cercetătorii au intuit pericolul și au inventat un al doilea robot, Turnitin, un fel de robot antifraudă, care să-l caftească pe primul și să descopere lucrările plagiate după ChatGPT. Numai că, ce să vezi, acesta al doilea robot e mult mai slab decât primul. Ziarul Washington Post a inițiat un experiment prin care a cerut unui număr de elevi să producă 16 eseuri, unele originale, altele scrise integral cu ajutorul AI, iar altele scrise de elevi dar inserate cu fragmente scrise de ChatGPT. Trei dintre lucrările originale au fost catalogate greșit de software ca fiind plagiate.
Așadar, ne putem aștepta ca odată cu inteligența artificială să apară și sentimente artificiale de iubire sau fericire, extazul artificial, fără substanțe, și de ce nu, existențe întregi de împliniri mărețe sub semnul artificialului. Roboții capătă aspect umanoid, funcții androide și pe zi ce trece se transformă în oameni, în timp ce oamenii, orgolioși din fire, devin roboți.