Institutul inimii, piedică în modernizarea ţării

Magicele cuvinte reformă şi modernizare, cu care Traian Băsescu a câştigat toate bătăliile electorale, se izbesc azi de un nou obstacol pe care respectivele vorbe îl vor dărâma fireşte. Institutul inimii de la Fundeni, cu numele lui de buletin C.C. Iliescu, amintind o mare personalitate a cardiologiei româneşti, stă în calea reformelor şi trebuie închis. Operaţiunea a fost demarată prin repartizarea în băşcălie a sumei bugetare de 87 lei spitalului, mărunţiş pe care un bogătaş cu ifose îl aruncă, la ieşirea din biserică, unui cerşetor. Banii nu ajung nici pentru schimbarea becurilor arse de pe coridoare şi din sălile unde se umblă cu bisturiul pe inimi. Inutil să spun că de mai multă vreme, doctoriile, pansamentele, hârtia igienică şi le cumpără bolnavii. O porcărie, ar putea striga un cardiac, vindecat, şi cu noroc de la Dumnezeu, în acest aşezământ vechi şi prestigios, unde şi-au făcut ucenicia cei mai mulţi dintre doctorii şi profesorii de inimi cu notorietate. Profesorul Eduard Apetrei, cinstind memoria dascălului său C.C Iliescu, îi ridicase anul trecut marelui înaintaş un monument pe cheltuială proprie şi cu sprijinul simbolic al unor colegi, chiar la intrare. La Fundeni există, în acest spital şi clinică de cardio-chirurgie şi cardiologie cea mai cuprinzătoare arhivă de date de la zeci de mii de bolnavi, teren mănos pentru cercetare, tezaur ştiinţific rar. Dar ce mai contează când obiective naţionale strategice pretind reformă şi modernizare? Avem cel mai mare procent de bolnavi de inimă din Europa. Din trei decese, două sunt puse pe seama motorului din piept care osteneşte să mai bată. Infarctul a coborât de la vârste de peste cinci sau şase decenii la tineri şi adolescenţi. Da, mi-au confirmat reputaţi cardiologi, bolile inimii nu mai vin neapărat o dată cu vârsta înaintată, ci acoperă şi zonele copilăriei. Şi atunci cum poţi lua o asemenea măsură criminală în România? Nu pricepi nimic! – m-ar putea certa mai marele Casei de Asigurări, unde cotizez de o viaţă. Habar n-ai ce e important pentru poporul român! – m-ar putea admonesta ministrul de resort, etnic maghiar îndrăgostit fireşte de profesie. Eşti un lacheu nenorocit sau un ţigan împuţit! – m-ar putea atenţiona, de la înălţimea fotoliului din Deal, cu eleganţa-i ştiută, preşedintele Băsescu, tatăl îndatorării asasine a României pe câteva generaţii şi cu un rezultat zero pentru nivelul de viaţă al românilor. Spitalul inimii de la Fundeni trebuie închis. De altfel, conferenţiarul Bubenec, director al instituţiei medicale, spune că s-a trecut deja la transferarea sau trimiterea acasă a celor operaţi pe cord de mai bine de o săptămână. Dumnezeu cu mila! Această piedică în calea modernizării patriei trebuie spulberată şi aruncată la coş dimpreună cu dispensarele săteşti şi zecile sau sutele de spitale care au fost deja închise, în pofida protestelor amărâţilor din zonele respective, cetăţeni fără acces la avioanele cu destinaţia Viena. Ultimul recensământ, încă neclar, arată doar că am scăzut numeric de la 22 de milioane de cetăţeni la vreo 18 milioane. Scădere pe care procesul reformei şi modernizării o consideră nesatisfăcătoare. Desfiinţarea celui mai mare şi prestigios spital de inimi din Capitală, într-o ţară cu peste 60 la sută din boli puse pe seama cordului, ar putea ameliora această neîmplinire a regimului actual, atent la toate reţetele care ar putea rări, repede şi eficient, populaţia încă numeroasă. Uite ungurii, grecii, bulgarii au câte opt milioane de suflete. De ce să nu-i prindem din urmă? Ba nu din urmă, ci din faţă!