ÎN ACEASTĂ ZI DIN 1975: SUPORTERII CHIMIEI RÂMNICU VÂLCEA LUAU CU ASALT BUCUREȘTIUL
Sezonul 1974-1975 a însemnat prima prezență în Divizia A pentru echipa de fotbal Chimia Râmnicu Vâlcea. Câștigătoare a Cupei României în 1973, pe când juca în Divizia B, Chimia își aranjează un drum cumva firesc și promovează anul viitor, după celebrul meci cu Șoimii Sibiu. Prima scenă a fotbalului românesc înseamnă totuși altceva, iar Vâlcea se află permanent într-o situație complicată. Cu trei etape înainte de final, ocupă locul 17 și perspectiva retrogradării se întrevedea din ce în ce mai clar. Dar, în condițiile unui campionat foarte echilibrat, șansele încă nu fugiseră complet de vâlceni, așa că speranțele încă pâlpâiau pe malul Olăneștiului.
Duminică, 8 iunie, 1975. Etapa 31. Antrenată de Victor Stănculescu, Chimia joacă în deplasare contra Sportului Studențesc o partidă aproape hotărâtoare pentru salvarea sezonului. Studenții se află și ei într-o situație complicată, doar două puncte peste Chimia, adică exact cât se acorda pentru victorie pe atunci . Chiar și un punct ar fi însemnat „apă vie” pentru vâlceni. Meciul se dispută pe stadionul Republicii, a doua cea mai mare arenă, la acel moment, din Capitală.
Ei bine, cel mai mare desant de suporteri vâlceni pe un teren străin se întâmplă în acea zi de iunie. 4,000 de suporteri ai Chimiei coboară harta și asigură asistența și încurajarea fotbaliștilor noștri pe Republicii. Sunt 4,000 dintr-un total de 5,000, pentru că Sportul avea prea puțini simpatizanți, iau de bune cele consemnate în ziarul Sportul.
Am mai scris-o și acum câteva zile, performanța mi se pare uluitoare pentru acele vremuri, atât ca număr, cât și ca imaginare a transportului celor 4,000. Existau două trenuri care plecau spre București, dintre care putea fi folosit doar cel de dis-de-dimineață, la 5,45, având în vedere ora meciului. Și care făcea aproape șase ore până la București ! Autobuze să fi fost tot două, pare-mi-se. Așa că nu rămâne de bănuit decât că majoritatea suporterilor s-au deplasat cu autoturismele. AI estimează un număr de 1500-2000 de autoturisme înmatriculate în Râmnicu Vâlcea la acea vreme. Ceea ce ne conduce la ideea că măcar jumătate dintre ele au luat drumul Capitalei pentru a duce suporterii. Incredibil ! Să spunem că, acum cinzeci de ani, nu însemna deloc un drum ușor, drumul Bucureștiului, mai ales cu traversarea Dealului Negru. Respectiva porțiune de drum se mai numea și „Drumul groazei” sau „Drumul morții”, dacă-mi aduc aminte bine, așa de numeroase erau accidentele atunci pe Dealul Negru. De altfel, doi ani mai târziu, fotbalul își va arăta și partea întunecată, exact acolo. Plecați la Târgoviște, pentru meciul CS Târgoviște – Chimia, doi suporteri vâlceni vor sfârși într-un tragic accident pe Dealul Negru, a cărui amintire bântuie și acum mintea cronicarului.
Din păcate, Chimia va pierde cu 2-3 contra Sportului lui Mircea Sandu, cronica mai jos, după ce a marcat primul și ultimul gol al partidei. Interesant, dacă analizăm caseta tehnică, observăm că toate cifrele sunt în favoarea vâlcenilor.
Performanța suporterilor vâlceni rămâne însă memorabilă și trebuie salutată și acum, la o jumătate de veac de la acea minunată dovadă de dragoste de echipă și de fotbal.
Chimia Râmnicu Vâlcea va câștiga următoarele două meciuri, ambele jucate în Zăvoi. 2-0 cu FCM Reșița și 1-0 cu Steagul Roșu Brașov. Pentru a se prezenta în ultima etapă a campionatului la Iași, acolo unde va întâlni Politehnica în chiar ” finala la retrogradare” din acel sezon al Diviziei A.