Gabriel Săndulescu, gânduri de suporter după înfrîngerea cu Thurnger: 29-35
ESTE POSIBILĂ REMONTADA, DAR CU AGRESIVITATE ÎN APĂRARE ȘI CU TRIBUNE TEMPERAMENTALE
O seară grea pentru Vâlcea la Badlangensalza, într-o sală în care media de vârstă a suporterilor germani a fost undeva la 60 ani. Dar oamenii și-au făcut treaba, au bătut din palme și au ținut ritmul tobelor până la final, când au sărbătorit împreună victoria, cu un cârnat Thuringer – 3 € și o bere la draft – 4,50 €. Cam asta a fost distracția de sâmbătă seara pentru cei din orășelul de 17.000 locuitori, la o oră de la terminarea partidei abia dacă zăreai vreo mașină pe drumul de întoarcere la Eisenach.
Dar fetele Vâlcii și-au făcut treaba? Mai degrabă nu. Când te întorci acasă cu -6 dintr-o partidă considerată „care pe care”, parcă e mult. Sigur că, dacă te uiți puțin înapoi în timp, vezi că Brăila a luat-o mai rău în aceeași sală. Dar nu e o consolare și nici măcar nu poate fi folosită ca replică. Ne-am apărat slab, mereu pe semicerc, și mai ales fără agresivitate, adică exact ceea ce au avut nemțoaicele pe defensiva lor. În atac, au fost perioade în care nu am găsit soluții, fără să putem deschide extremele. Iar subiectul Johanna Reichert se prezintă dureros pe tabelă: 15 goluri. Am revăzut-o pe Fanta de la Orăștie, nu altceva. Până la urmă, putem spune că golurile de la 9 metri au făcut diferența. Reichert a marcat cinci, iar Vâlcea unul singur. Și-atunci întrebarea vine de la sine, chiar dacă înseamnă sare pe rana deschisă. Nu ar fi trebuit ca austriaca să primească atenție specială din partea băncii noastre? Mai ales după ce a marcat șase goluri în primele 15 minute?! Poate că este necesar un răspuns, în special în perspectiva meciului retur.
Am pierdut rău, dar nu iremediabil. În handbalul feminin s-au văzut dese reveniri miraculoase. Avem nevoie de o apărare războinică. Fără compromisuri. Wollik și Maidhof trebuie recuperate mental. Poate și Mia Zschocke. Nu există alt gând decât „Se poate, fetelor!”. Ca picătura chinezească, așa trebuie procedat. Se poate, se poate, se poate!
Iar aportul decisiv trebuie să vină din tribună. Dar nu cu cetățeni doritori de invitații și care la prima greșeală a fetelor noastre încep să înjure. Nu cu semnatari de like-uri sau înjurături pe social media. Nu! Ci cu susținere continuă pentru vâlcence și cu presiune permanentă pe adversare. Nemțoaicele trebuie luate „pe crampoane” de la prezentarea echipei. Suite pe gard din prima secundă și „strivite” de vulcanul sălii. Cam cum se întâmpla la Skopje acum vreo 15 ani, cine își mai aduce aminte. Așa îmi imaginez eu un meci în care se remontează o diferență de șase goluri.
Cine este cu mine și cu Vâlcea, să dea mai departe, pentru luare aminte. Cine nu, să nu mai vină vreodată la handbal!