Festivalul Național de Teatru „VERSUS” 2022, ziua a VII-a
În ultima zi a festivalului, duminică, 27 noiembrie 2022, la ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea, a fost programat spectacolul „Toxic” (titlul original era „Opposites Attract” – Extremele se atrag), de Bruce Kane (SUA), tradus de Florin Piersic jr. (actor la Teatrul Național București), care a realizat și regia, avându-l ca asistent pe Mihai Androne, autorul scenografiei; designul de lumini al reprezentației a fost realizat de Ionuț Aldea.
Premiera piesei a avut loc în luna mai 2022
Este cea de-a treia participare a acestui spectacol la festivaluri de teatru, precedentele fiind la Festivalul Internațional de Teatru „Liviu Ciulei” Pitești și la Festivalul Național de Teatru „Săptămâna comediei” Brașov.
Grație regizorului, piesa a avut acces și în Sala „Amfiteatru” a Teatrului Național București (poate nu vă vine să credeți, dar spectacolele acestuia joacă, așa cum se spune în folclorul actorilor, „cu casa închisă”, motiv pentru care este foarte greu pentru un teatru din provincie să aibă acces pe una dintre cele șapte scene ale TNB).
În ce măsură se atrag?!
Deși expresia „Opposites attract” se traduce prin „Extremele se atrag”, titlul original al piesei, format din substantivul „opposite” și verbul „to attract”, permite multe jocuri de cuvinte, deoarece în limba engleză ele au mai multe înțelesuri: 1) „opposite” este utilizat de către autor cu semnificația de partener al cuiva” (cu sensul „împerecheat”/ „cuplat” cu cineva), dar și cel de… „adversar”, precum și sensul figurativ (metaforic) de „năpastă”/ „calamitate”; 2) „to attract” are aici semnificația de „a atrage”, „a captiva”, „a ispiti” și „a fi fermecător”, dar și „a convinge”/ „a stăpâni” (atât cu sensul de „a deține”, cât și cu sensul de „a domina”), precum și înțelesul „a fascina” (cu sensul de „a seduce”/ „a hipnotiza”, dar și „a vrăji”!
Titlul tradus nu ne oferă aceste multiple sensuri, dar ele se dezvăluie, succesiv, în timpul vizionării spectacolului.
Piesa ne prezintă alternativ scene din viața a șase cupluri (cinci normale și unul de… „transgenderi” – persoane a căror identitate de gen diferă complet de sexul lor biologic, identitatea lor fiind exprimată prin vestimentație, machiaj și comportament).
Autorul reușește astfel să prezinte într-o manieră comică și satirică diverse tipuri de cupluri americane contemporane.
Foarte sugestiv este faptul că perechile (dar și trio-ul soț, soție și amantă) apar pe scenă static, așezați unul lângă altul pe scaune și discută, pe diverse tonuri, despre concepțiile lor de viață, despre aspirații, dorințe, serviciu, pasiuni extraprofesionale, fantezii sexuale – în cazul trio-ului sus-menționat, soțul este așezat între cele două femei: soția în dreapta sa, amanta în stânga sa, iar acestea fac schimb de locuri după divorț. Această statică a personajelor indică înțepenirea lor în idei, în obiceiuri, în năravuri, în comportament.
Deși concepțiile și comportamentele atrag personajele din cuplu, vrăjindu-le reciproc, unele cupluri nu rezistă și se despart, iar altele eșuează de la bun început în încercarea de a deveni un cuplu.
Deosebit de savuroase sunt trei tablouri din piesă: 1) modul de manifestare a soției (interpretă, Theodora Sandu) când află că soțul ei (interpret, Bogdan Farcaș) a înșelat-o (în așteptări), prin faptul că acesta se ducea singur la film, deși ei stabiliseră ca el să se ducă acasă la amanta sa, care îi era (cum altfel?!) secretară și era o tipă foarte bine, care chiar îl… iubea; 2) contrastul dintre fanteziile sexuale ale unui bărbat (rol interpretat de către George Liviu Frâncu) și ale unei femei (interpretă, Clara Flores) care s-au întâlnit într-un restaurant și la început erau convinși că gândesc la fel și se potrivesc perfect (bărbatul fiind romantic), contrast care determină eșecul întâlnirii; 3) tripla schimbare alternativă de atitudine (ca în teatrul absurd sau în cel paradoxist) a celor doi transgenderi, aflați la prima lor întâlnire, care eșuează (scena este interpretată cu multă morgă, desigur, în travesti, de către Theodora Sandu și Bogdan Farcaș).
Personajele se comportă straniu, ca niște automate, vorbesc tare, uneori urlând, și în general nu-și privesc partenerul, ci privesc spectatorii cărora li se confesează eliberându-se, ca la psihoterapeut.
Existența celor șase cupluri din piesă oferă celor șase actori din distribuția spectacolului, BOGDAN FARCAȘ, THEODORA SANDU, ANDREI RADU, GEORGE LIVIU FRÂNCU, NADIANA SĂLĂGEAN și CLARA FLORES, posibilitatea de a interpreta mai multor roluri, prin care își pun talentul în evidență în mod convingător.
• Mircea MONU