Din cauza birocraţiei şi incompetenţei Guvernului am ajuns campioni la pierderea fondurilor comunitare nerambursabile

La ultima întâlnire a Consiliului Europei s-a vorbit, voa­lat, ce-i drept, despre un aşa numit plan de măsuri pe care ţările UE ar trebui să le ia pentru relansarea creşterii eco­nomice. Respectivele măsuri au în vedere unele schimbări în privinţa destinaţiei fondurilor europene. Mai precis, se propune redirecţionarea a 25% din fondurile europene neutilizate către un fond special pentru creşterea eco­no­mică şi competitivitate care să fie dirijat de Comisia Euro­peană. Dacă această măsură va deveni operaţională, Româ­nia va fi cea mai lovită ţară deoarece ea se află la coada clasamentului la capitolul accesării şi folosirii fondu­rilor UE. Astfel, din 2007 şi până în prezent, ţara noas­tră a înre­gistrat o rată de absorbţie reală de numai 5,5%. Ca urmare, în cazul realocării aşa-numitelor sume „dezan­ga­jate”, Româ­nia ar pierde sume uriaşe, estimările conducând spre 30% din totalul fondurilor direcţionate spre ţara noastră între anii 2007-2013. Deşi se zice că avem un „tratament prefe­ren­ţial” din partea autorităţilor Comunitare, anul trecut am reu­şit „performanţa” de a absorbi cu puţin peste 500 mili­­­oane euro pe toate programele structurale avute la dis­po­ziţie.

Sigur, ne putem lăuda că stăm bine la numărul de proiecte depuse şi contractate pentru finanţare. Dacă discutăm însă de plăţile efectiv realizate, aici lucrurile sunt dramatic blocate. Cauzele trebuie căutate nu la Bruxelles, ci la noi acasă. Prima şi cea mai importantă rezidă din faptul că România este şi astăzi nepregătită în ceea ce priveşte asigurarea surselor de cofinanţare a proiectelor. Solicitanţii fondurilor europene s-au trezit în faţa unor situaţii de blocaj, mulţi dintre ei neavând alte surse de garantare decât dotările pentru investiţiile care fac obiectul absorbţiilor şi, implicit, al creditelor de la bănci.

Al doilea obstacol l-au ridicat înseşi autorităţile române, prin impunerea unor proceduri birocratice, precum şi prin aplicarea unor verificări multiple şi inutile. Acestea s-au soldat cu mari întârzieri în faza de implementare, ceea ce a condus la depăşirea termenelor de rambursare prevăzute în contractele de finanţare. Din această cauză, românii au ajuns în situaţia ridicolă să contabilizeze doar proiectele depuse, nu şi banii atraşi de la UE.

În decembrie 2008, deci chiar în zilele când îşi începea activitatea actualul Guvern, peste 100 de organizaţii nonguvernamentale, sindicale şi patronale au trimis Executivului o scrisoare deschisă care cuprindea punctual 5 probleme, 3 cauze şi 4 cerinţe legate de eficientizarea procesului de atragere a fondurilor europene nerambur­sabile. Petiţionarii au solicitat în mod expres eliminarea procedurilor birocratice care nici măcar nu au fost impuse de Uniunea Europeană. Ei, bine, replica Guvernului n-a sosit nici până astăzi, deşi la vremea respectivă, primul ministru Emil Boc a promis să dea răspunsul în maximum 30 de zile. Acest sistem de lucru, de ignorare a realităţilor este la fel de activ şi în momentul de faţă. Iată numai un singur exemplu. La începutul lunii ianuarie, premierul s-a angajat că autorităţile de management vor verifica toate cererile de rambursare a fondurilor comunitare într-un termen limită de 45 de zile. Or, constatăm că acest termen ajunge la scadenţă fără ca decidenţii nominalizaţi să fi mişcat vreun deget. Şi-atunci mai putem crede că miliardele de euro puse la dispoziţia României se vor converti în dezvoltarea economico-socială şi în reducerea decalajelor competiţionale existente între noi şi ţările UE? Prioritatea naţională în accesarea fondurilor europene despre care se aminteşte cu atâta patos în discursurile oficiale a devenit un slogan propagandistic şi o gogoaşă mult prea umflată în mecanismul politic al unui Guvern, el însuşi lipsit de susţinere efectivă şi de conţinut.