Despre neoliberalismul d-nei ENE Gabriela Ana sau De ce n-are ursu` coadă!

(Dostoievski)

Zile toride de vară. Poziţia unui consilier local din grupul minoritar pedelist, care a defectat de la linia partidului, susţinând prin votul său alegerea candidatului pesedist ca viceprimar cu atribuţii de primar (în detrimentul contracandidatului liberal, pentru care au votat ceilalţi colegi de partid ai d-nei ENE Gabriela Ana, căci despre dânsa este vorba), a menţinut viu interesul mass-media locale pentru politic. A urmat sancţionarea acesteia, prin adoptarea măsurii statutare a excluderii din partid, care atrage după sine şi pierderea calităţii de consilier local. Sancţiune firească pentru gestul de frondă al d-nei ENE, care a ajuns consilier local candidând pe o listă de partid! Nu pentru cine ştie ce merite/fapte în slujba comunităţii locale, care să o impună atenţiei publice şi care, drept recunoştinţă, să o fi recompensat cu un loc de consilier, în urma unei candidaturi ca … independentă!

Firesc, ziare şi comentatori redutabili, au polarizat: unii, care au lăudat-o pentru abnegaţie, sacrificiu, atitudine etc., au considerat că, prin excluderea dânsei, partidul pierde; alţii, dimpotrivă, au considerat sancţiunea ca fiind un act normal şi necesar pentru menţinerea disciplinei de partid. Şi unii şi alţii au uitat că difuzarea de către posturi de televiziune a şedinţelor Consiliului Local a pus-o pe d-na ENE într-o situaţie ingrată: deşi aflată (cel mai adesea) în prim planul imaginii, nimeni nu a auzit-o vorbind în şedinţele de plen! Când aveau majoritatea absolută, mai treacă-meargă, era suficientă ridicarea mâinii, nu mai aveai nevoie de alte … argumente! Dar nici acum, când aparţinea unei opoziţii extrem de fragile, să nu aibă niciodată nimic de spus!? Sau şi-o fi epuizat inutil retorica în şedinţele din comisie!? Pentru că, nu toţi votanţii vor doar circ. Unii au nevoie şi de alt fel de argumente. Ceea ce, d-na ENE nu le-a dat niciodată.

1. Intrată relativ târziu în politica mare de partid (la vârsta de peste 50 de ani), după ce – timp de câţiva ani – circulase într-un alt vehicul-jucărie (liftul „umanist” al motanului Felix voiculescianul), d-na ENE a debutat ca inspector şcolar general adjunct al I.Ş.J. Vâlcea, la începutul lunii mai 2005. Timp de doi ani (cât a ocupat această funcţie), s-a manifestat ca un bun executant al unor comenzi politice. Când a preluat funcţia, ca orice debutant, habar nu avea de legislaţia şcolară! Şi, credeţi-mă că ştiu ce spun!

În vara anului 2007, când a „defectat” din P.N.L. (tot ca urmare a unui vot „cu cântec” în Consiliul Local, atunci în favoarea … aşteptărilor lui Mircia Gutău pe care, după actuala excludere, lasă impresia de sărăcie a limbii române în cuvinte de laudă, nepregetând să-l ridice în slăvi, ori de câte ori are ocazia!), timp de vreo două luni (în care s-a dat „bolnăvioară”, cu patalamale medicale în toată regula!) şi-a negociat „la sânge” plecarea din inspectorat. Deoarece îl ocupase prin „concurs”, şi-a dat postul inspectorial pentru cel de … director adjunct la C. N. Al. Lahovari! Să fim bine înţeleşi: concursul îl susţii cu ai tăi, din partidul tău, care te vor acolo, pe postul ăla! Chiar dacă, din când în când (pe un culoar care nu duce nicăieri, sau care duce direct în tribună!), mai concurează cineva! Chiar câte un outsider de la tine din partid! Că dă bine la imagine!

Deosebit de versatilă şi oportunistă, şi-a urmat instinctul şi interesele personale şi, cel mai adesea, a câştigat. Şi nu puţin. Dar, despre asta, puţin mai jos!

Din toamna anului 2007 şi până în primăvara anului 2009, a trecut prin … „purgatoriul” politicianului aflat în opoziţie, ocupând funcţia de … director adjunct! Atunci avea (în oraş) un teren de 581 m² (pe care-l declara ca fiind…teren agricol!) şi ½ dintr-o casă de locuit, ambele dobândite în anul 1997, prin donaţie. Veniturile realizate în anul 2008 însumau 55.600 lei (obţinuţi ca profesor, director adjunct, consilier local; din meditaţii, declara doar … 3.040 lei). Adică, un îndestulător venit lunar.

2. Vremelnica struţo-cămilă P.S.D.-isto – P.D.L.-istă, constituită în 2009 – după alegerile parlamentare de la sfârşitul anului 2008 – a readus-o în inspectoratul şcolar. Iniţial, ca inspector general adjunct; ulterior, după retragerea de la guvernare a P.S.D.-ului, din toamna anului 2009 până în vara anului 2012, devenind inspector şcolar general. De data asta, fără niciun fel de concurs. Doar era omul nostru! Din partid! Adusă de acelaşi amic politic, pe atunci încă primar al municipiului. După „pitularea” lui Gutău, făcându-i public temenele urmaşului desemnat al acestuia, până a/au dat-o afară din partid … şi s-a întors la prima sa dragoste politică!

Au trecut şi alegerile prezidenţiale din 2009. Băsescu, dovedindu-se de neclintit, a asamblat rapid o nesperată majoritate parlamentară. „Vitejii” ei din echipa electoralo-managerială din inspectoratul şcolar, atât de siguri erau de eşec, încât şi-au evacuat din timp toate bunurile personale din instituţie, aşteptând înfricoşaţi să se întoarcă ceilalţi, ca să-i schimbe! Noroc cu „prostănacul” de Mircea Geoană şi … îmbăierile lui nocturne! Şi „ceilalţi” n-au mai venit! Şi ENE şi ai ei şi-au readus calabalâcul pentru mai bine de doi ani.

Anul 2009 s-a dovedit mai … fertil din punct de vedere financiar, aducându-i în puşculiţă suma de 75.295 lei (din care, 8.382 lei îi atribuie greşit în Declaraţia de avere din 12.10.2010, ca fiind aportul unui soţ … inexistent!). Realizase un venit lunar „bunicel”, de … 6.274 lei. În Declaraţie, terenul de 581 m² nu mai figurează ca teren agricol, devenind teren intravilan, deşi, între timp, nimeni nu l-a mutat în centrul oraşului! Iar la rubrica referitoare la „Clădiri”, încadrată în Categoria 3 (casă de vacanţă!), figurează o casă cu suprafaţa de … 581 m², deţinută de ENE Gabriela în procent de 100%, dobândită prin donaţie în anul … 1997! Ce ţi-e şi cu declaraţiile astea! (Le) „greşeşti” când ţi-e lumea mai dragă!

De acum începe să producă financiar masiv, mai ales din unele proiecte plătite din bani europeni, contractate de salariaţi din inspectoratul şcolar, C.C.D. etc.; dar care, aşa cum o să vedem, au pus pe butuci activitatea inspectoratului, conducerea interzicând – la propriu! – accesul cetăţenilor în instituţie, interdicţie menţinută şi de actualii ocupanţi, dar prin afişarea orarului cu semnătura foştilor! (până la ora 10 a.m. şi după ora 14! Sssstt! Linişte, că se lucrează la … proiecte!). Să nu cumva să-i deranjeze cineva pe proiectanţii … demolării învăţământului vâlcean! Păi, dacă toţi luau/iau bani din proiecte (şi nu puţini!), cine se mai putea/se poate ocupa de inspecţia şcolară?! Până când, pe la începutul anului 2012, s-a prins şi Funeriu că oamenii lui din inspectoratele şcolare judeţene sunt mai interesaţi să mulgă bani europeni din proiecte, decât să implementeze reforma pe care-o păstoreau împreună! Şi, deşi prea târziu, le-a tăiat macaroana! Dar, descurcăreaţă cum o ştim, d-na ENE a plantat în funcţia cu remuneraţie babană un pensionar fidel şi .. îndatorat! Preluând şi adaptând la condiţiile locale sistemul para-ndărăt! Că n-or fi şefii noştri, mai deştepţi decât noi!

În Declaraţia de avere din 31.05.2011 (pentru veniturile realizate în anul 2010), pe lângă terenul şi clădirea (declarate şi în anii anteriori, fiecare dintre ele având şi acum o suprafaţă de 581m², deţinute acum doar de dânsa în procent de 100%), d-na ENE declară venituri din salarii de 103.328 lei. Un venit lunar de 8.610 lei! Nu era chiar aşa rău! În timp ce domnia sa îşi dublase veniturile salariale într-un singur an, nouă celorlalţi, muritorii de rând, de la 3 iulie 2010, partidul din care făcea parte, ne-a amputat salariile cu 25% (de fapt, nivelul veniturilor noastre salariale scăzând cu circa 40%!).

Şi-o tot auzi perorând acum în public despre … familie, educaţie, principii, echipă, echitate etc., pe care le-ar fi dobândit/deprins de mică! Păi, dacă tot le avea în portofoliul educaţional personal de atâta timp, de ce nu a pus atunci de-o demisie!? Uite-aşa! Dintr-un exces de principii. Declarând public că o face din solidaritate colegială, că nu poate asista la umilirea noastră, a colegilor ei de dăscălie etc. etc. Dar câte n-ar fi putut spune şi face şi s-ar fi retras demnă la catedră. Şi acum ar fi binemeritat laudele şi recunoştinţa noastră. Dar ea, nu şi nu! Deşi ocupa postul fără concurs, spera să n-o mai mişte nimeni … până la pensie! Care-i bate la uşă.

Întrebată, în mai 2010, cum priveşte „măsurile anticriză impuse de guvernanţi, în condiţiile în care dvs. aţi declarat la un moment dat că nu sunteţi mulţumită cu salariul pe care îl primiţi pentru funcţia de inspector general”, ce răspundea doamna: „Problema salariului meu nu este importantă, ci faptul că nu există o pârghie pentru stoparea încălcării unor reguli de bun-simţ, în ceea ce priveşte orele suplimentare şi cele la plata cu ora” (articolul „Mi-am asumat benevol funcţia de conducere pe care o deţin”, în Tribuna învăţământului, nr. 1.052/31mai-6 iunie 2010, p. 8). Altfel spus, nu salariul dânsei trebuie să preocupe vulgul, că doamna avea alte probleme dificile de soluţionat! Ca, de exemplu, situaţia celor care nu se mai săturau de bani munciţi, proveniţi din ore suplimentare şi ore la plata cu ora! Şi-a exersat public priceperea de persoană adaptabilă (ca să nu scriu de-a dreptul … pupincuristă) şi cu alte ocazii. Într-o declaraţie dată aceluiaşi săptămânal în toamna anului 2010, referitoare la întâlnirea pe care inspectorii şcolari generali o avuseseră, la Alba Iulia, cu ministrul Daniel Funeriu, d-na ENE nu se putea abţine să nu-l ridice-n slăvi pe…maestru: „A fost extraordinar de bine-venită această întâlnire, pentru că automat am putut să ne spunem şi noi părerea despre ce se întâmplă în sistem. … A fost foarte bine pentru absolut toată lumea, fiindcă domnul ministru ne-a ascultat, ne-a întrebat pe fiecare ce probleme avem, a încercat să soluţioneze aceste probleme…”. Ca după asta, să ne spună: „În ceea ce ne priveşte, nu avem probleme specifice, avem problemele cu care se luptă în prezent întreg învăţământul românesc – probleme legate de titularizări, comasări, restrângeri de activitate”! Păi, dacă nu avea „probleme specifice”, despre ce o fi perorat în faţa ministrului!? Sau îi era suficient să se audă vorbind! Presată de un reporter profesionist să spună ceva şi despre salarizarea cadrelor didactice, nu s-a putut abţine să nu-i mai aplice ministrului un panseu pe … fesieri: „Pentru acest motiv îl apreciez extraordinar de mult pe domnul ministru, pentru că nu promite ceea ce ştie că nu poate face, după cum îi apreciez rezistenţa fizică şi psihică de care dă dovadă, pentru că a avut răbdarea să asculte problemele tuturor”! (în Tribuna învăţământului, nr. 1.066/13-19 septembrie 2010, p.5). Şi de-a dreptul şi de-a stângul, absolut scandalos şi ruşinos! Dar de ce ne mai mirăm când ştim că doamna este expertă în … temenele! După măturarea acestuia din guvern, d-na ENE declara: „Am avut o relaţie deosebită cu domnul Funeriu (nu vă gândiţi la prostii, că putea să-i fie mamă! n.n.), era foarte receptiv la tot ce venea din teritoriu şi, prin faptul că el a pus bazele noii Legi a învăţământului, a fost tovarăşul nostru pe acest parcurs destul de dificil. A reuşit să pună pe roate sistemul, … iar faptul că a reuşit să facă din noi o echipă, păstrând o relaţie strânsă între toţi inspectorii, a fost extraordinar de important” (în Impact Real, 20-26 februarie 2012, p.5).

Înţelegem că partidul care a promovat-o se pretinde a fi de dreapta, dar dacă-i aşa, când/dacă o mai avea ocazia, să administreze dovada, punând în funcţii oameni de dreapta, nu oameni scoşi din … sărăcie şi puşi pe căpătuială!

Din Declaraţiile de avere din 2012, aflăm că în anul 2011, d-na ENE a obţinut din salarii suma de … 225.618 lei. Altă viaţă! În nici 3 ani de politichie activă, să-ţi multiplici de aproape 5 ori veniturile salariale anuale, e ceva! Cu toată criza care muşca profund din veniturile tuturor celorlalţi. Bani adevăraţi din care, peste 170.000 de lei, proveneau din fonduri europene. Nu cumva, o bună parte din ei, erau încasaţi pentru activităţi prestate pentru alţii, desfăşurate în timpul serviciului? Păi, unde se mai pot încasa bani pentru două sau mai multe activităţi/slujbe, desfăşurate concomitent pentru angajatori diferiţi? Cum unde? Doar la stat! Bani pe care nu i-ar fi pupat, dacă n-o instala partidul acolo (de fapt, dacă nu o punea Gutău)! Cu un venit salarial lunar de … 18.801 lei, să tot faci reformă! Că, reformă-nereformă, tot vin alţii şi-o transformă! Dar, banii rămân. Şi acum, cu rictusul ăla forţat pe post de zâmbet, ne povesteşte câte a făcut, câte putea să (ne) mai facă, ce regrete o încearcă pentru că nu a mai avut timp să (ne) facă etc. etc.

Din cea mai recentă Declaraţie de avere, completată pe 31.05.2013, aflăm că d-na ENE mai are în proprietate – în raport de 50% – o „construcţie nouă”, cu suprafaţa de 100 m², având destinaţia de „casă de locuit”, fără să menţioneze nici de această dată cine sunt coproprietarii (nu cumva o fi fiul care i-a devenit legal … frate, sau o fi fratele care i-a fost/îi este, de fapt, fiu!? Complicate mai sunt, în secuime, şi căile tinereţii!). Mai aflăm că, în anul 2012, d-na ENE realizase venituri salariale de 128.109 lei. Adică, un venit salarial lunar declarat, de peste … 10.670 lei, din care mai mult de jumătate proveneau din … convenţii! Încheiate când era şefa I.Ş.J. Vâlcea. Însă, în vara anului 2012, când a părăsit intempestiv funcţia şi clădirea inspectoratului şcolar, succesorii i-au luat locul şi în toate… proiectele! Că, de atâţia ani de când li se strepeziseră dinţii, aveau şi ei o foame organică de bani albi pentru zile negre!

Ce ţi-e şi cu politica asta! Declari „construcţia nouă” ca fiind „casă de locuit”, după care o faci sediul unei … şcoli particulare! Nu-i aşa că pentru unii-i simplu? Chiar prea simplu! Şi mai declară că într-o construcţie de 100 de metri pătraţi „avem la dispoziţie 14 clase, sală de recreere, sală de educaţie fizică, sală de mese, sală pentru tehnologia informaţiei …” (în Vocea Vâlcii, 22 august 2013, p. 3).

Cum (se) vede (cu) obiectivul camerei de filmat în faţă, d-na ENE declamă cu nonşalanţă că … a respectat legile ca să poată dormi lin(iştită) etc. Însă uită să ne spună şi că, pe site-ul inspectoratului şcolar, instituţie pe care a condus-o atâta amar de vreme, nu este postată nicio declaraţie de avere/de interese a dânsei. Asta în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, avea această obligaţie! Că, poate din acele declaraţii ar fi rezultat alte venituri obţinute din … convenţii. Îi incumba şi obligaţia de a depune asemenea declaraţii noi, „în termen de cel mult 30 de zile de la data încetării activităţii”, adică ante quem datei de 27 iunie 2012! Ceea ce, de asemenea, nu s-a întâmplat.

Deşi semnează declaraţiile, care sunt acte publice, şi-şi angajează astfel răspunderea – potrivit art. 292 din legea penală privind falsul în declaraţii – pentru inexactitatea sau caracterul incomplet al datelor (menţionate, cu sau fără voie, în declaraţiile sale), d-na ENE comite asemenea inexactităţi şi/sau omisiuni. Pe unele dintre acestea le-am prezentat anterior. În declaraţia sa de interese şi în cea de interese personale a menţionat faptul că are şi calitatea de acţionar al S.C. GEN GROUP S.R.L. (care are sediul social în domiciliul declarat al d-nei ENE, obiectul de activitate fiind „Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice”), dar nu declară dacă obţine venituri din această calitate.

Precizăm că toate datele pe care le-am folosit, referitoare la veniturile salariale, provin din Declaraţiile de avere/de interese, postate pe site-ul Consiliului Local al municipiului Rm. Vâlcea, începând cu anul 2008, de când d-na ENE are calitatea de consilier local.

3.A. Hai să ridicăm covoraşul şi de pe câteva dintre faptele de „vitejie inspectorială” ale d-nei ENE: în perioada 18 – 22 octombrie 2010, o echipă din cadrul Corpului de Control al ministrului educaţiei, a desfăşurat un control tematic la nivelul I.Ş.J. Vâlcea şi în 40 de unităţi şcolare (dintre care 19 de învăţământ liceal, 19 de gimnaziu, o grădiniţă şi o şcoală postliceală particulară). Spicuim doar câteva din aspectele negative evidenţiate în Raportul privind activitatea de control desfăşurată în judeţul Vâlcea, constatate la nivelul inspectoratului şcolar:

– „deşi există în obiectivele planului de management analizarea şi diagnosticarea activităţii desfăşurate, nu s-a elaborat un plan de măsuri adecvat”;

– „planul managerial prevede existenţa procedurilor pentru activarea colegiului de disciplină, dar ele nu au putut fi prezentate echipei de control”.

Despre „documentele privind organizarea activităţii” inspectoratului, se consemna:

– „hotătârile consiliului de administraţie … registrul nu este înregistrat … există şi o hotărâre privitoare la fişa de evaluare a directorilor care nu se respectă, fişa de evaluare având alt conţinut decât cel stabilit prin hotărârea C.A. … Dosarele cu anexele şedinţelor CP şi CA sunt incomplete”;

– „Înregistrarea deciziilor în registrul de înregistrare a deciziilor se realizează defectuos (există rubrici cu numărul deciziei şi data emiterii, fără a fi înscris conţinutul şi fără a exista decizia corespunzătoare); înregistrarea în registru se realizează la sfârşitul anului, iar deciziile sunt arhivate într-un dosar dezorganizat. Există decizii care nu au fost înregistrate. … Registrul … nu este înregistrat şi numerotat”.

Despre „respectarea legislaţiei, a metodologiilor şi a ordinelor de ministru în organizarea şi desfăşurarea activităţii” inspectoratului, se consemna:

– ca urmare a reducerii unei funcţii de inspector general adjunct, s-a constatat că „la redistribuirea atribuţiilor există o suprapunere de responsabilităţi sau delegări inadecvate cerinţelor din ROFIS”;

– s-a constatat că există un calendar şi o tematică a inspecţiilor şcolare, „dar nu se regăsesc pe ordinea de zi a şedinţelor CA. Nu s-a găsit procesul verbal de asumare a Regulamentului Intern de către IŞJ”.

Referitor la „evaluarea anuală a activităţii inspectorilor şcolari şi a directorilor”, în Raport s-a consemnat:

– „Fişele de evaluare ale inspectorilor nu cuprind rubrica de autoevaluare. … Nu există dovada comunicării scrise a calificativelor anuale către directori şi inspectori”.

Referitor la „încheierea contractelor manageriale”, s-a constatat că „nu există contracte de management educaţional pentru directorii cu concurs”.

Ca urmare a comasării a numeroase unităţi şcolare s-a constatat că: „nu există o procedură corespunzătoare de comunicare a deciziilor. În urma comasării, nu s-au eliberat decizii de eliberare din funcţie şi de numire pentru directorii unităţilor care au făcut obiectul comasării”.

Capitolul din Raport referitor la „rezolvarea sesizărilor şi petiţiilor” este şi mai relevant: „Nu există compartiment distinct pentru relaţii cu publicul, care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari … Nu există o evidenţă clară a răspunsurilor, a tipurilor de petiţii şi nici a petiţiilor clasate. Originalul petiţiilor este păstrat de către inspectorul căruia i-a fost repartizată petiţia, neexistând note de clasare şi nici evidenţa petiţiilor la nivelul inspectoratului în afara registrului de înregistrare. Petiţiile originale nu sunt arhivate. … În unele cazuri nu s-au regăsit la inspectori petiţiile originale, aceştia declarând că le-au depus la secretariat odată cu răspunsul în original”. Şi pentru că un asemenea stil de conducere avea nevoie şi de un moţ/vârf, precum bomboana pe colivă, iată-l: „Nu se urmăreşte modul de soluţionare a adreselor primite din partea altor instituţii şi persoane”! Precizăm că toate sublinierile din text aparţin autorilor Raportului. Cu atâtea proiecte în portofoliu, mai avea cineva (din inspectoratul şcolar) timp şi pentru asemenea … mărunţişuri!? Fiind simple obligaţii de serviciu, prevăzute în fişa postului, le îndeplineai sau nu, leafa de la stat mergea! Nimic nou sub soare: timpul trece, leafa merge! „Îmbulzeala” celor din inspectoratul şcolar se producea doar în zona selectă a agăţării de proiecte finanţate din bani europeni! Nu conta dacă aveai/ai sau nu competenţele necesare! Important era/este să nu rămâi pe dinafară!

B. În şcolile din mediul rural inspectate (un eşantion reprezentativ de 15 unităţi), constatările sunt cel puţin la fel de „optimiste”: planul managerial al I.Ş. J. Vâlcea era puţin cunoscut; „registrele de procese verbale ale şedinţelor consiliului profesoral şi ale consiliului de administraţie nu sunt înregistrate, numerotate, încheiate cu proces verbal. Tematica şedinţelor CA şi a şedinţelor CP sau nu există, sau nu include toate atribuţiile acestora. Dosarele cu anexele şedinţelor CP şi CA sau nu există sau sunt incomplete”; „fişele postului nu se raportează la contractul de muncă, nu includ toate atribuţiile angajaţilor, nu sunt actualizate şi nu sunt semnate…”; „nu toate deciziile au un temei legal clar, iar unele nu sunt semnate de director”; „nu există aprobări în CA pentru transferul elevilor”; „registrele matricole nu sunt în atenţia directorilor, nerespectându-se prevederile regulamentului actelor de studii”. În unele şcoli, documentele solicitate „nu au putut fi prezentate”, unele consilii de administraţie nu erau legal constituite, nu existau decizii de numire a membrilor acestora, iar din procesele-verbale de şedinţă nu rezulta „prezenţa cvorumului legal”; deciziile nu erau înregistrate, unele erau emise „fără a fi discutate şi fără a se lua hotărâri în consiliul de administraţie”, iar unele procese-verbale de şedinţă erau „foarte succinte din care nu se pot deduce conţinuturile punctelor abordate”. Mai rău de-atât nici că se putea! Ei, nu! Un director de şcoală (de la Şcoala cu clasele I-VIII din Dăeşti), care era internat în spital, nu îşi delegase atribuţiile, nu anunţase inspectoratul şi, deoarece „ştampila unităţii se afla la director, i se duc documente la semnat la spital”!

Ca să fie sigură că asemenea „blasfemii” ministeriale la adresa stilului ei infailibil de conducere nu vor deveni publice, a rezolutat Raportul (înregistrat cu numărul 6.568/09 decembrie 2010), simplu şi eficient, cu un singur cuvânt: „EU”! Adică, şi l-a atribuit doar…sieşi! Să nu-l mai vadă şi alţii!

4. A. Ce alte idei abracadabrante îi mai circulau d-nei ENE prin cap? Păi, imaginându-se vechil pe viaţă pe moşia educaţională experimentală a lui Funeriu, a mai comis următoarea inepţie: a dispus supravegherea strictă a profesorilor în timpul orelor de curs, prin uşa deschisă, sau printr-o mică fereastră făcută în uşa fiecărei clase (modele pe care pretindea că le preluase din realităţile învăţământului occidental/britanic): „Se va merge până la a ţine uşile deschise la clasă pentru a fi convinşi că se lucrează cu elevii. … Nu este nimic anormal ca directorii şcolilor să supravegheze desfăşurarea orelor de curs …”! (articolul „Profesorii chiulangii vor fi supravegheaţi la orele de curs”, Vocea Vâlcii, 15 septembrie 2011). Ba da, cucoană, era anormal! Pentru că şi noi avem nişte drepturi garantate prin lege! Iar „directorii” despre care vorbeaţi nu erau directori, pentru că dacă ar fi fost, ar fi ştiut că, printre multe altele, aveau/au şi obligaţia de a efectua „săptămânal 3-4 asistenţe la orele de curs, astfel încât fiecare cadru didactic să fie asistat cel puţin o dată pe semestru”. Altfel spus, fiecare director avea/încă are obligaţia să efectueze anual, între 108 şi 144 ore de asistenţă la orele de curs. De fapt, d-na ENE bătea şaua să priceapă … directorii! Asupra cărora nu avea decât un control formal, aceştia fiind susţinuţi politic de mai marii zilei. De aceea şi la şedinţa din 28 septembrie 2011 le-a fluturat directorilor prin faţă aceleaşi inepţii (supravegherea profesorilor prin uşi deschise/ uşi cu ferestre etc.)!

B. Dacă tot se consideră ca fiind un etalon al cinstei şi corectitudinii [cum declara în data de 20 decembrie 2011, pe TV ETALON, într-o emisiune de susţinere electorală a unui „prieten adevărat, cu un suflet nemaipomenit, căpos, căruia nu-i place să fie lăudat (acum, deja fost, n.n.)”], DE CE, în data de 08 mai 2012, i-a restituit dosarul unuia dintre participanţii la concursul pentru acordarea gradaţiei de merit?! Doar pentru că acesta (pe numele lui Ruxanda Constantin Cristian), prin cererea înregistrată la inspectorat sub nr. 2.879/7 mai 2012, i-a solicitat acest lucru, invocând motivul că „există posibilitatea să-mi schimb domeniul de activitate”???!!! Păi, cum să fie „De acord”, aşa cum a rezolutat cererea, când adrisantul se clasase pe un meritoriu loc doi în ierarhia disciplinei şi fusese afişat ca „ADMIS”?! Dacă era aşa cum pretinde că era, DE CE nu i-a spus preopinentului că, legal, nu îi poate restitui dosarul (deoarece petentul a participat la un concurs, pe care l-a şi câştigat!)? Şi că putea beneficia, tot legal, de gradaţia de merit, până când s-ar fi hotărât să-şi schimbe … domeniul de activitate!? Sau motivul real nu a fost acesta!? Pentru că „domnul profesor” Ruxanda nu a mai schimbat nici până astăzi domeniul de activitate, ci a schimbat doar funcţia, devenind … „domnul director”! Păi, atunci cum rămâne cu … cinstea, corectitudinea, principiile asimilate organic din fragedă pruncie? Funcţionau/se activau doar selectiv, de la caz la caz? În chiar zilele când se întâmplau toate acestea, d-na ENE declara cu nonşalanţă că: „Am mai spus în repetate rânduri, eu sunt adeptul principiilor şi nu mă caracterizează nici oportunismul şi nici nu mă cramponez de funcţii”. Cum rămâne cu … principiile!? Că d-nei ENE îi place să ne reamintească faptul că ne-a mai spus de mai multe ori şi c-ar trebui să ştim! Şi (noi) să nu uităm.

5. Pentru că ne aflăm la capitolul PRIETENI, în toamna anului 2011 a susţinut necondiţionat iniţiativa primarului de atunci de a finanţa din bani publici un proiect având ca finalitate introducerea în toate unităţile şcolare din municipiu a Catalogului clasei în format electronic. Deşi i-am solicitat atunci public şi oficial, prin adresa înregistrată la I.Ş.J. Vâlcea sub nr. 5.420/21.XI.2011, să exercite atribuţiile funcţiei pe care o deţinea, în sensul de a nu susţine o asemenea iniţiativă, nu s-a învrednicit nici măcar să ne răspundă! Pe lângă numeroasele argumente legale pe care le-am invocat în sprijinul solicitării noastre, ne justificam demersul sindical şi prin „faptul că introducerea obligaţiei de a completa datele în acest catalog de către învăţători/profesori/diriginţi înseamnă efectuarea de către aceştia a unei solicitante activităţi suplimentare, care se adaugă celorlalte activităţi (neremunerate, nelegale şi neînscrise în fişa postului) pe care salariaţii – membri de sindicat – ale căror interese le reprezentăm, sunt obligaţi să le presteze fără existenţa unui temei legal”. Vă imaginaţi că s-a lăsat impresionată de argumentele noastre, înşirate pe 4 (patru) pagini? Da de unde! Implicarea dânsei în calitate de consilier local, strâns legat de obligaţiile politico-financiare ale altora, a prevalat în raport cu drepturile umililor „behăitori” din turma dăscălimii, pe care o păstorea! Mai trebuie spus că şi de acest proiect finanţat din banii publici, s-a ales praful! Dar nu din vina noastră! Iar pe cei vinovaţi nu-i întreabă nimeni de nimic! Chiar d-na ENE recunoştea că interesul părinţilor de a verifica pe internet situaţia şcolară a copiilor lor (pentru a vedea ce note/absenţe au aceştia), „este foarte mic” (interviu în Impact Real, 20-26 februarie 2012).

Tot despre „prieteni” fiind vorba, avem convingerea că a găsit deja răspunsuri la întrebarea firească: De ce bărbaţi/femei, pretinşi colaboratori din „echipă”, au „trădat-o” aproape toţi!? Inclusiv unii dintre aceia pentru care garantase şi îi adusese în inspectorat. Dacă nu, îi oferim noi unul: pentru că sunt după chipul şi asemănarea ei – versatili şi oportunişti!

6. A. Mai nou, d-na ENE şi-a descoperit o nouă vocaţie ( pe care, de altfel, o pregătea de mult!). Cea de „apropitar” al primei şcoli particulare din Vâlcea. Şcoala E.N.E., „situată pe strada Nicolae Epure nr. 8A”, adică în acea „construcţie nouă”, pe care o declara pe 31 mai a.c., ca fiind „casă de locuit”, construcţie finalizată în anul 2012! Iniţiativă pe care o popularizează cum şi pe unde poate. Fiind întrebată dacă şcoala este autorizată de A.R.A.C.I.P., a răspuns: „comisia a venit în inspecţie şi au fost îndepliniţi, fără niciun fel de probleme, toţi indicatorii. Era şi normal!”. Numai că, până nu se publică decizia ministrului educaţiei în Monitorul Oficial, pretinsul aviz nu există! Or, până acum, aceasta nu a fost publicată. Ne mai spune şi că, beneficiind de „profesori specializaţi, care asigură pregătirea elevilor în susţinerea argumentată a unei conversaţii, a discuţiilor libere, pe teme ştiinţifice sau cotidiene”, lucrând cu o „echipă de profesori responsabili şi competenţi … care nu au venit cu note de doi sau trei, … oameni care să fie un nume pe piaţa învăţământului vâlcean”, elevii au la dispoziţie şi o „gamă largă de activităţi extraşcolare şi extracurriculare”. Dacă n-ai şti despre ce e vorba, te-ai gândi că fondează o Universitate! Când colo, oferta şcolară pentru 2013 – 2014 cuprinde o clasă pregătitoare şi o clasă I! Să-i vezi pe prichindei discutând liber pe teme … ştiinţifice sau cotidiene! Cum ar fi: „De ce n-are ursul coadă”, „De ce nu ajunge vulpea la struguri”, „Cine vinde pielea ursului din pădure”, „Unde dai şi unde crapă” etc. Experta noastră în educaţie le oferă picilor un program zilnic de 12 ore, susţinând că „este ideea unui învăţământ calat într-adevăr pe ceea ce înseamnă vest”, asigurându-ne şi de faptul că aceste clase „vor avea un areal separat, cu oameni care se vor ocupa numai de copii”, pentru ca aceştia să nu mai poată fi „influenţaţi de elevii mai mari, aşa cum se întâmplă în licee”! Având sentimentul acut că este „încă utilă concetăţenilor” săi prin faptul că a „deschis drumul către acest învăţământ primar privat”, d-na ENE mai promite şi că elevii vor putea „să-şi dezvolte aptitudinile fizice” în „spaţiile destinate sportului, recreerii” (în Viaţa Vâlcii, 8 august 2013, p.5). Ne îndoim că toate acestea se pot întâmpla pe restul de teren cimentat (ce a mai rămas din cei 581 m² după edificarea locuinţei/clădirii şcolii)! Poate că reacţia cea mai adecvată la aceste … proiecţii optimiste, a avut-o d-na T. Irina, într-un comentariu postat pe site-ul ziarului Viaţa Vâlcii, în 7 august 2013: „Cât a fost inspectoare nu ţin minte să fi creat în vreo şcoală din judeţ cele menţionate”! A doua zi, pe site-ul aceleiaşi publicaţii, VVista posta: „Şi dacă rămâneaţi inspector, susţineaţi până în pânzele albe calitatea şi avantajele învăţământului de stat”!

B. Se pare că d-na ENE nu are cunoştinţă de existenţa şi a altor condiţii care trebuie să fie îndeplinite pentru a obţine autorizaţia de funcţionare provizorie a unei unităţi şcolare. Ele sunt cuprinse în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.955/1995 pentru aprobarea Normelor de igienă privind unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor, cu modificările şi completările ulterioare, din care enumerăm doar câteva:

– între clădirea şcolii şi accesul în curtea acesteia „va fi prevăzut un spaţiu verde cu lăţimea de minimum 25 m., cu rol şi în reducerea zgomotului stradal”;

– terenul aferent trebuie să permită „desfăşurarea în aer liber a activităţilor copiilor”, asigurând pentru aceasta: „minimum 20 m² pentru un copil antepreşcolar sau preşcolar; între 10 şi 50 m², pentru un elev, pe tură, … . Este interzisă funcţionarea unităţilor fără gard împrejmuitor al terenului aferent”;

– în interiorul unităţii, circulaţia copiilor „va fi separată de cea pentru activităţile administrativ-gospodăreşti”;

– ventilaţia naturală a tuturor încăperilor destinate copiilor trebuie făcută atât în timpul desfăşurării activităţilor (prin deschiderea oberlihturilor), cât şi în timpul pauzelor prin deschiderea ferestrelor. „În aceste perioade copii vor părăsi obligatoriu încăperea”;

– iluminatul natural direct la locul de activitate se face prin „primirea luminii din partea stângă”.

Condiţii care, printre altele, nu sunt îndeplinite. În ordin sunt numite instituţiile care acordă aceste avize care, se pare că şi ele lipsesc. De altfel, inexistenţa autorizaţiilor sanitare nu permite emiterea de către A.R.A.C.I.P. a autorizaţiei de funcţionare provizorie a oricărei unităţi şcolare.

C. În acelaşi interviu publicat în 8 august 2013, d-na ENE mai bate apa-n piuă susţinând că „în calitatea mea de inspector şcolar general, m-am luptat să elimin „cornul şi laptele” şi să-l transform într-o masă caldă”, considerând că astfel „era mai uşor să trecem la sistemul after-school”. Scapă (intenţionat?) din vedere că Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, act normativ de al cărei autor e atât de mândră, dă posibilitatea unităţilor şcolare ca, „prin decizia consiliului de administraţie”, să îşi poată extinde activităţile cu elevii după orele de curs prin programe „Şcoala după şcoală”, realizate în parteneriat cu autorităţile publice locale şi cu asociaţiile de părinţi, pe care statul le poate finanţa doar „pentru copiii şi elevii din grupurile dezavantajate”! (art. 58 alin. (1)-(2), (4)). Altfel spus, vorbeşte despre zădărnicia unei pretinse lupte, pe care legea nu o permitea!

S-a ajuns la situaţia ca tot felul de terchea-berchişti (cu bani mulţi şi minte puţină) să îşi imagineze că, dacă îşi „abandonează” copilul/copiii în mâinile unor dăscălici interesaţi (care îi momesc cu promisiuni iluzorii/deşarte în cazul în care le încredinţează copiii timp de 12 ore zilnic), aceştia vor deveni nişte … „budişteni”. Este posibil ca, ici colo, acest lucru să se şi întâmple! Numai că, departe de a deveni noua elită de mâine a ţării, mulţi dintre ei vor spori alarmant numărul loazelor. Până la un punct, reacţia părintelui parvenit este firească. Dacă de această dorinţă a sa nu ar profita tot felul de pretinşi „experţi” educaţionali, care le promit „marea cu sarea”. Promisiuni de care, cel mai des, se alege praful şi pulberea!

Cine îşi imaginează că în şcolile din occident copiii sunt chinuiţi de la 6-7 ani, cu un program de 12 ore pe zi, se înşeală amarnic. Medicii pediatri avertizează că un program prelungit de şcoală, combinat cu un altul îndelungat pentru teme, ajunge să-i obosească foarte tare pe elevi: „Îi omorâm cu teme în clasele I-IV şi ei ajung la gimnaziu deja obosiţi şi fără chef de a mai învăţa ceva” (dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei/Medicină Generală); specialiştii în educaţie afirmă că recomandarea ca profesorii să nu mai dea teme elevilor merită să fie luată în consideraţie: „Ziua de muncă a elevului care nu lipseşte de la şcoală şi încearcă să rezolve toate sarcinile alocate pentru activitatea independentă depăşeşte adesea durata admisă de legislaţia muncii pentru adulţi. Copiii au nevoie de eliminarea stresului şi de odihnă. Rostul vieţii elevilor nu este acela de a cumpăra culegerile de probleme şi colecţiile de comentarii ale „băieţilor deştepţi” care asfaltează şoselele educaţiei!” (prof. univ. Petru Lisievici, decan al Facultăţii de Psihologie şi Pedagogie din Braşov); Eugen Palade, coordonator de programe la Centrul Educaţia 2000+, recomandă folosirea timpului liber pentru lectură. Psihopedagogul Aura Stănculescu, director al Centrului Municipal Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, avertizează că „suprasolicitarea elevilor poate duce la cefalee, paloare, cearcăne, palpitaţii, greaţă, vărsături, scădere ponderală, scăderea memoriei şi a capacităţii de lucru, bâlbâială, agitaţie, ticuri, plâns excesiv, izolare, scăderea motivaţiei, dureri de cap şi de stomac, tulburări ale somnului. Cel mai des, elevii suferă de boli oculare, legate de nutriţie, sau locomotorii”. Exercitarea de presiuni asupra copiilor ca să înveţe până seara târziu când organismul este deja obosit, nu face altceva decât să pregătească un viitor „workaholic”! Desigur că propovăduitorii sistemului de educaţie „hei-rupist, de-o zi lumină”, nu fac public vorbire despre asemenea inconveniente majore. Pentru că, prin vestita lege funeriană, banul urmează elevul şi în învăţământul privat! De la părintele dornic de mai binele odraslei sale, banul trebuie stors şi prin asemenea scorneli: „cluburi de comunicare, la alegere, între limbile engleză, franceză, spaniolă şi germană, club de dezvoltare a competenţelor de comunicare în limba română, club de dezvoltare a competenţelor de raţionament logic, club de cetăţenie activă, de matematică distractivă, de TIC, de arte (muzică, teatru, pictură, dans)”. Care pot funcţiona în sistemul învăţământului privat şi pentru 1-3 doritori de a studia o anumită limbă străină, ceea ce în sistemul învăţământului de stat nu se poate. Acolo se umblă cu … turma. Dar asta costă! Şi nu puţin! Fapt pe care îl cunoaşte şi îl recunoaşte şi d-na ENE, atunci când spune: „Într-adevăr, eforturile financiare ale … celor care vor veni la această şcoală vor fi deosebite”. Aşa cum declară, nu-i mai rămâne altceva de făcut, decât să aştepte să-i vină şi ”materialul didactic, şi aici mă refer la copii”, pentru a putea „lua în calcul şi implementarea unor proiecte europene”! Chiar dacă îi consideră pe copii ca fiind doar „material didactic”, d-na ENE vede în ei condiţia sine qua non pentru iniţierea unor noi proiecte şi asigurarea accesului la fondurile europene. Europo, pregăteşte-te, că vine iar după euroi!

D. Este regretabil şi faptul că, de prevederile Ordinului ministrului educaţiei nr. 3.066/1999 cu privire la temele pentru acasă în învăţământul preuniversitar, s-a ales praful şi pulberea. La căderea în desuetudine a acestuia, prin calităţile oficiale pe care le-a deţinut, a contribuit şi d-na ENE achiesând la sistemul „privat” de meditaţii „after school” la domiciliul învăţătorilor/profesorilor, cu proprii lor elevi din învăţământul de stat. Pornind de la premisa că timpul necesar efectuării temelor pentru acasă la debutul clasei I trebuie să fie de aproximativ 30 de minute, în vederea readucerii învăţării în orele de clasă şi a folosirii cu randament a acestora, prin Ordin se recomanda rezolvarea în clasă, în timpul orei de curs, a unor părţi reprezentative a temei pentru acasă, având în vedere ca aceste teme să fie stabilite diferenţiat, astfel: tema obligatorie, „de nivel mediu de dificultate, pentru toţi elevii clasei”; tema suplimentară şi individuală, „fără caracter permanent, pentru situaţii adecvate, precum: activităţi de recuperare, activităţi de dezvoltare, pregătire pentru concursuri etc.”.

E. Şi încă ceva. Cât timp s-a aflat pe funcţie în inspectoratul şcolar, d-na ENE nu a ratat nicio călătorie în străinătate, indiferent al cărei şcoli era proiectul. Pentru a putea pleca în străinătate, profesorii aplicanţi aveau nevoie de avizul inspectoratului! Astfel că, inspectorul şcolar general s-a preumblat „în foarte multe ţări pentru a vedea şi alte sisteme şi a lua ce e mai bun de acolo”! Ce păcat că din schimbul de experienţă în Anglia nu a putut aplica în învăţământul preuniversitar de stat din judeţul Vâlcea, decât ideea cu … uşa de la clasă deschisă/fereastra făcută în uşă, pentru supravegherea „nevolnicilor” de profesori! Restul ideilor, în cazul în care acestea există, le-a păstrat pentru şcoala sa privată.

7. Acum, învăţământul de stat îi miroase urât d-nei ENE: „orele de extra – curricular nu se vor face ca în şcolile de stat în funcţie de doleanţele profesorilor, ci în funcţie de dorinţele părinţilor şi ale copiilor”; copiii vor fi „într-un climat mai sigur”, deoarece „nu vor intra în contact cu elevi mai mari, ceea ce se întâmplă la şcoala de stat. Atunci, tot ce înseamnă agresivitate verbală, gestică sau comportamentală nu are de unde să vină”; dacă nu a putut transforma la stat „cornul şi laptele în masă caldă”, pentru că nu s-a dorit niciodată, „atunci haideţi să facem ceva în sistemul privat”! Cine nu ştie despre ce este vorba, şi-ar putea-o imagina luptându-se cu inerţia din sistemul învăţământului de stat! În anii în care s-a aflat la conducerea acestuia! Păi tot dânsa răspundea de aceste „probleme” şi la stat! Şi au rămas aşa cum le-a găsit. Ba chiar mai rău.

„Istoria aceasta, d-o fi adevărată,

Îmi pare că arată

Că în fiecare ţară

Cele mai multe rele nu vin de pe afară,

Nu le aduc streinii, ci ni le face toate

Un pământean d-ai noştri, o rudă sau un frate.”

(Grigore Alexandrescu, Toporul şi pădurea)

P.S. Ar fi chiar culmea culmilor, aşa cum îi tămâiază unii „presari”, ca, drept filodormă pentru votul dânsei din Consiliul Local, d-na ENE să fie recompensată cu un post călduţ în inspectoratul şcolar! Exact asta i-ar/ne-ar mai lipsi! După ce şi-a justificat demersul iniţiativei personale de a organiza o şcoală privată prin demascarea publică a unor neajunsuri ale învăţământului de stat, căruia i-a tras clopotele în interviurile din ultima perioadă, cum ar fi ca, în eventualitatea în care ar fi din nou cocoţată într-o asemenea funcţie, să o auzi lăudându-i calităţile şi meritele fără egal!? Trăim s-o vedem şi p-asta?