Culisele unei știri
Un orășel aflat în estul țării și în mijlocul Bărăganului a devenit, pentru scurt timp, epicentrul informațional al României. De acolo transmiteau toate carele de reportaj, se propagau veștile cu repeziciune și s-a rostogolit în toată mass-media o știre. Urbea nu este atât de importantă, întrucât oricare alta i-ar fi putut lua locul, în schimb știrea, da.
Știrea este, prin definiție, acea informație care stârnește emoție chiar dinainte de a fi analizată rațional, pentru care o gospodină lasă mâncarea să ardă pe foc și dă fuga la vecina cu care își bea cafelele, aruncându-i din prag: „Auzi, dragă, ce s-a mai întâmplat!” O știre veritabilă mai trebuie să îndeplinească însă o condiție, altfel ziariștii își fac munca degeaba, anume să valideze anumite idei preconcepute după tipicul: „Ți-am spus eu că aici se va ajunge”. De data asta validarea ține de sistemul sanitar în derivă, sufocat de lipsa de personal, incompetență și corupție. O tânără a născut pe trotuarul din fața spitalului, în văzul trecătorilor, după ce a fost refuzată înăuntru. Pe rețelele sociale au apărut și imagini de la fața locului, ca într-un reality show. Sinistru! O adevărată bombă de presă a străpuns micuța urbe, ca un bold cu stegulețul în vârf înfipt în harta lumii, iar unda de șoc a fost mai puternică decât performanțele sportive ale antrenorului Dan Petrescu din urmă cu mai bine de un deceniu. Doar că, de data asta, percepția nu a mai fost una pozitivă. În acest context, îndrăznesc să arunc o întrebare autorităților competente din Vâlcea: avem certitudinea ca astfel de întâmplări vor ocoli județul nostru?
În ce mă privește, demult nu mă mai impresionează astfel de fumigene, le analizez cu o doză de scepticism. Asta nu înseamnă că sunt insensibil la drama semenilor sau că nu-i înțeleg pe oameni. Orice mamă care a adus pe lume o ființă dragă nu are cum să nu empatizeze cu nașterea în condiții deplorabile. E normal. Dar caut să văd și ce se află în spatele informației. Dincolo de dramatismul pe care orice ziarist îl accentuează, urmărind să-și vândă marfa, a mai apărut un soi de dramatism, al celor care postează pe rețelele sociale, începându-și filmarea cu marca uluirii afectate: „Ia uitați, fraților, ce se întâmplă în țara asta, în anul de grație…”. Goana după like-uri dezumanizează mai mult decât scepticismul!
În ce privește cazul de față, am senzația că împrejurarea absolut revoltătoare a fost căutată dinadins; ar fi putut fi evitată ușor, dacă s-ar fi dorit, ambulanțierul ar fi avut și altceva mai bun de făcut decât să stea să filmeze. Nu-mi inspiră deloc a situație neprevăzută, de forță majoră, pentru care trebuie trimis de urgență elicopterul SMURD. Mai degrabă, impresia e că s-au plătit niște polițe pe plan local, după ce situații similare, dar mai puțin mediatizate, au pregătit cumva terenul pentru un astfel de eveniment. S-a așteptat doar momentul prielnic și am mari suspiciuni că acel moment a fost un pic premeditat pentru a dovedi ceva opiniei publice. Capetele care au picat trebuiau să pice pentru a veni altele, poate la fel de indolente. Firește, nu am dovezi. Mă bazez pe un singur lucru: un anumit fler pe care bănuiesc că-l au și ziariștii de investigații, ăia care nu pleacă după fentă!