Colţul liric
Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.
BINEÎNŢELES TU
Bineînţeles tu
dincolo de imperiul
de neîmblânzit al mării
Al mării albastre
ca blue jeansul vârstei
ca orgoliul crud al adolescenţei
ca apriga dorinţă de evaziune
spre inaccesibilele depărtări
nepermise
Ca dreptul
de a vorbi răspicat
ca încrâncenarea dospind
în spatele gratiilor
Albastru
ca sângele celor dispăruţi
sub crudul arbitrariului
Bineînţeles tu
la frontiera
dintre realitate
şi vis
unde briza apelor neîncepute
ne mângâie
cu blândeţea
DEPĂRTĂRII
Publicăm, astăzi, în Colțul nostru liric un poem sub semnătura maestrului George Astaloș, anul trecut nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură. „Binenînțeles tu” este încadrat de autor în Blue Jeans 18, un ciclu de poeme scrise între 1958 – 1968, ca „simbol minor al unei frustrări majore”. După căutări juvenile, proprii oricărui poet în fașă, George Astaloș își găsește, în ani dureroși ai anilor 50, substanța discursului liric în aberațiile născocite de noul ordin politic prin care puterea cea nouă, instaurată în țară, în mod samavolnic cu ajutorul tancurilor sovietice, împinge exigențele sale absurde până la interzicerea chiar și a anumitor elemente vestimentare. Astfel, blue jansul, care intrase deja în garderoba tinerilor români, după ocuparea țării de Uniunea Sovietică (1944), a trebuit să fie înlocuit cu șalopeta, jeanșii fiind interziști. Cum au fost interziși, de altfel, și cei care purtau cravate sau pălării („la modă” fiind… șapca leninistă!). Cei de-o vârstă octogenară își amintesc bine de aceste restricții vestimentare. Tânărul poet Astaloș are revelația protestului (protestul ca atitudine tipic intelectuală, chiar dacă poetul nu era, probabil, conștient de natura protestului său) și scrie ciclul Blue Jeans pe care istoricul Eugen Schileru îl tratează remarcabil în prefața la volumul Șotron. Poemele din Blue Jeans au făcut școală printre tinerii anilor 50 -60, cu deosebire printre studenții Universității București, ai Politehnicii sau ai Facultății de Medicină și Farmacie. Efectele au fost reproduse în volumul Utopii, în capitolul introductiv asupra Vocației poeziei în era tehnologică.