Colţul liric (1)

Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Dacă n-ai fi departe, foarte departe

Te-aş privi cum dormi,

Te-aş însoţi fără mâhnire

Până la capătul somnului tău

Strigând către lume:

Ea nu-mi mai aparţine

Luaţi-i trupul vi-l las

Somnul adânc o protejează

Luaţi-i trupul vi-l las…

Voi nu veţi vedea şi auzi nimic

Dar în ceasul în care tăcerea se aşterne

Peste ochii ei, peste vocea ei

Eu voi rămâne cu o femeie

Pe care voi n-aţi cunoscut-o

Eu îi voi vorbi chipului ei viu de ieri

Ea nu-mi mai aparţine

Luaţi-i trupul vi-l las

Somnul adânc o protejează

Luaţi-i trupul vi-l las…

Înainte ca voi să o luaţi

Lăsaţi-mă să desprind de la gâtul ei

Colierul cu amintiri şi să-l rup

Amintirile îşi vor lua zborul din colivia lor

Iar eu le voi înscrie pe cer

Până la cea din urmă

Ea nu-mi mai aparţine

Luaţi-i trupul vi-l las

Somnul adânc o protejează

Luaţi-i trupul vi-l las…

Când voi o veţi supraveghea

Ca şi cum aţi vrea să descifraţi

Un mesaj care nu vă este adresat

Eu mă voi ocupa de viaţa ei

Ea nu-mi mai aparţine

Luaţi-i trupul vi-l las

Somnul adânc o protejează

Luaţi-i trupul vi-l las…
CONTINUARE…