CINCI ZILE PÂNĂ LA MECIUL CU THURINGER
UN INTERVIU CU HERBERT MULLER, ANTRENORUL ECHIPEI GERMANE
„Suporterii noștri înseamnă Zidul Roșu pentru adversari/Am un mare respect pentru Vâlcea / Abia aștept să vin și să mănânc o ciorbă bună românească”
Putem spune că omul care a construit Thuringer HC este antrenorul Herbert Müller. Plecat din România în 1980, timișoreanul a ajuns la echipa germană în 2010, după o aventură nereușită la Rulmentul Brașov. Vorbește foarte bine românește și cu mult drag despre țara natală. De asemenea, despre Vâlcea, unde are prietenii solide. Cum vede înfruntarea cu echipa noastră, de ce nu poate crește Thuringer, ce amintiri are, în interviul din primul comentariu.
- Cum a fost aseară (sâmbătă – n.a.), domnule Muller, cu Ludwigsburg? Nu știu, ar trebui să vă felicit? Pe site-ul clubului ați spus că ”împotriva lui Ludwisburg este cel mai ușor meci”, referindu-vă la diferența de valoare față de Thuringer. Și totuși, ați pierdut la un gol, fiind mereu în meci.
Echipa a jucat foarte, foarte bine, pentru că de obicei Ludwigsburg are o echipă mult mai puternică decât noi. Adică ne poate bate și la o diferență de 8-9 goluri, dar, repet, echipa a jucat foarte bine și îmi pare rău pentru fetele mele, pentru că nu au fost recompensate pentru performanța lor. De fapt, cel puțin un punct ar fi trebuit să fie meritat.
- 22-23, un meci cu puține goluri s-a întâmplat. Atât de bine au performat apărările?
De obicei, acesta este un scor foarte mic pentru două echipe ca Ludwigsburg și noi, care trăiesc mai mult dintr-un atac consistent. În acest meci, a fost o excepție. Într-adevăr, ambele apărări au fost bune și portarii la fel. A fost un meci echilibrat, cu puține goluri, și datorită portarilor, care au fost în formă excelentă. În special portarul nostru, Dinah Ekerle, a fost chiar mai bun, în opinia mea. Ea a fost jucătoarea care ne-a dat semnalul că putem să rămânem în meci. Am sperat până la final și, așa cum am mai spus, cred că echipa merita un punct.
- Jucătoarele dumneavoastră sunt în regulă după partidă? Mă refer din punct de vedere medical, desigur. Mai în glumă, mai în serios, pe aici, pe la noi, lumea pare temătoare la Johanna Reichert, interul stânga al lui Thuringer.
Bun, ca să vă liniștesc, glumesc, să știți că Johanna Reinhardt este aptă de a juca. De altfel, aseară a marcat nouă goluri. Da, Johanna s-a dezvoltat incredibil în ultimii doi ani. A venit ca o jucătoare absolut tânără și necunoscută. Dar a făcut o muncă foarte bună și s-a dezvoltat perfect la noi. Singura care va lipsit în meciul cu Vâlcea este Annika Niederwieser, care este șefa apărării. A avut un accident la Brăila și a fost operată la mână, nu vom putea conta pe ea, din păcate. Dar altfel, celelalte jucătoare sunt sănătoase. Slavă Domnului, pentru că avem miercuri un meci foarte important în Blomberg. Pentru locurile 2-3, iar noi avem nevoie de victorie la Blomberg. În Germania se joacă play-off și vrem să evităm culoarul pe care este Ludwigsburg.
- Vâlcea de asemenea are o partidă importantă și dificilă, miercuri, la Bistrița. Și uite așa facem trecerea la meciul de sâmbăta viitoare, de la Thuringer. Ce mai știți de Vâlcea?
Eeei, sunt un mare susținător al echipei Vâlcea, de ani de zile. Am rude aproape de Bujoreni, fosta mea soție locuiește acolo. Am fost întotdeauna un susținător al echipei Vâlcea, un club foarte interesant și valoros. Merită din plin reputația incredibilă pe care o are în handbalul feminin românesc. Sincer, mai spun o dată, chiar sunt un mare susținător al echipei Vâlcea. Urmăresc mereu meciurile echipei voastre, și în campionat și în cupele europene. Am o relație excepțională cu domnul Petre Berbecaru de mulți ani. Sunt și prieten cu președintele echipei Vâlcea, domnul Verigeanu.
- Cum apreciați șansele de calificare în Final Four?
Cred că meciurile vor fi echilibrate. Avantajul echipei Vâlcea este că al doilea meci îl va susține acasă. Așa că, pentru noi va fi foarte important să venim cu un plus din Thüringer. Eu știu bine că suntem capabili să ne apropiem de echipele puternice. Acest lucru a fost arătat și în meciul de ieri(sâmbătă – nota mea) cu Ludwigsburg. Pe de altă parte, anul acesta am avut multe meciuri în care am avut probleme cu echipele care nu se prezintă chiar de tari. Avem câteva probleme în a domina o echipă. Cum am spus, putem juca bine, excelent chiar, iată că putem bate Brăila la scor. Apoi, prindem un meci modest, pierdem cu Neckar sau ne chinuim meciuri cu Elche, care nu a avut niciun punct în grupă.
Ne lipsește cumva o jucătoare care poate face diferența în ceea ce privește jocul. Avem o jucătoare ca Johanna Reichert care, sigur, șutează foarte bine de la distanță. Dar, pe de altă parte, avem nevoie o jucătoare care poate conduce jocul, care să ne asigure dominarea în meci.
- Dar dominarea asta despre care vorbiți nu se produce cu ajutorul centrului Csenge Kuczora?
Cum să spun… Din punctul meu de vedere, jucătoarele care vin din Ungaria, au nevoie de timp de acomodare, așa ne arată întreaga istorie a fetelor care au plecat din Ungaria, Este greu să le acomodezi în străinătate. Mi se pare că este o națiune care se simte bine acasă. Așa si Csengi, are nevoie de timp. Este o fată foarte amabilă, lucrează bine, se simte bine la noi. Dar încă nu este în rolul de a face diferența. Noi așa am gândit, că ea ar trebui să fie jucătoarea care să facă diferența. Dar nu poate prelua acest rol încă. Deși, așa cum am spus, din punct de vedere al modului în care lucrează, cum se implică în echipă, sunt mulțumit de ea.
- Vorbind despre jucătoare, există jucătoare de la Vâlcea cărora o să le acordați atenție specială?
Am un mare respect pentru întreaga echipă din România, mai ales pentru că sunt două jucătoare din Germania pe care le cunosc foarte bine. Mi-ar fi plăcut să le am în echipă pe Mia și pe Julia, să le antrenez aici în Germania. Am vorbit cu amândouă, de fapt le-am făcut oferte ambelor, dar nu s-au materializat. La fel, cu Daniela De Jong. Când încă juca în Suedia, am vorbit cu ea. Am fost foarte aproape să o luăm în Germania, dar s-a decis pentru Vâlcea. Nathalie Hagman, o jucătoare excepțională, e firesc să privim cu îngrijorare la ea. O, și pivotul, Asma Elghaoui, foarte valoroasă. Sunt multe jucătoare care, pur și simplu, acționează cu calitate. La fel și pentru centru, parcă Rebeca. Joacă foarte bine la 1 la 1. Ce să mai, Vâlcea este o echipă valoroasă. Ca și a noastră, de fapt, și sunt sigur că oricare va ajunge în Final Four va juca un rol important.
- Domnule Muller, sunteți de 15 ani la Thuringer. Care e cel mai deosebit lucru pe care l-ați făcut acolo?
Cred că schimbarea pe care am făcut-o. Când am ajuns aici, echipa Thuringer pur și simplu retrogradase din prima divizie, a rămas pentru că o altă echipă a dat faliment. Și apoi noi am reușit să câștigăm de șapte ori campionatul Germaniei, de trei ori Cupa, Super Cupa de două ori. Da, am schimbat foarte mult aici, este o echipă construită de noi, o echipă care este ca copilul nostru. Și știu că mulți, multe, depind aici de noi. Am creat o atmosferă foarte familiară, suporterii ne susțin mereu, sunt niște suporteri incredibil de faini. ”Zidul nostru roșu”, cum se denumesc suporterii de aici, ei sunt peste tot în jurul nostru și ne ajută în permanență. Așa că, pur și simplu, avem o atmosferă foarte faină.
Altfel, suntem un club care crește jucătoarele și care trebuie să accepte acest lucru. Pentru că din punct de vedere financiar nu avem nicio șansă în fața lui Ludwigsburg sau a lui Dortmund, sunt echipe care au bugetul de două, de trei sau de patru ori mai mare ca noi. Însă noi ne-am făcut, așa, un renume în Germania, că fetele care vin la noi pot să crească într-un an, doi și după aceea să plece la echipe mari, așa cum este Emily Bolk, cum este Annika Lott. Și mai sunt alte cinci, zece, jucătoare pe care aș putea să le enumăr, care de la noi au făcut pasul către o echipă mare. De exemplu, Marie Davidsen, fosta portăriță de la CSM București, nimeni n-o cunoștea când a ajuns la noi și după doi ani s-a dus la echipă mare și așa sunt foarte multe exemple. Deci cum vă spuneam, la noi avantajul este că avem o atmosferă foarte familiară, și pot să lucrez în liniște, pot să cresc echipa așa cum vreau, dar din punct de vedere financiar nu avem șanse să ținem jucătoarele mai mult timp.
- Apropo de suporteri, cât de mare este sala de la Badlangensalza, acolo unde se va juca meciul? Vă așteptați să umple suporterii lui Thuringer sala?
Are cam 1,800 locuri. Da, da, da, sunt sigur că sala va fi plină, va fi o atmosferă foarte faină în sală, vă garantez. Dar, desigur, cunoașteți felul acesta de suporteri, pentru că și Vâlcea îi are la fel, este ceva deosebit și acolo. Dar dincolo de meci, cum v-am mai zis, eu mă bucur mult să vin acolo, pentru că am impresia că vin la prieteni, că vin acasă. De altfel, am venit acum la doi ani, am jucat foarte bine atunci și am reușit să ne calificăm. M-am și bucurat atunci să mănânc o ciorbă bună românească la Hanul Haiducilor și de-abia aștept si anul acesta. Repet, pentru mine, Vâlcea este o echipă deosebită.
- Foarte frumos, vă mulțumim pentru aceste cuvinte. Dar nu o sa încheiem la Valcea, ci un pic mai departe, la Brașov. Ați antrenat acolo un an și jumătate, iar finalul nu a fost tocmai fericit. Vă amintiți, totuși, ceva frumos din perioada Rulmentul Brașov?
Categoric prietenii pe care i-am cunoscut acolo și care o să îi păstrez o viață întreagă, Gică Anton, antrenorul meu de portari și domnul Remus Cojocaru (fostul președinte de la Rulmentul Brașov – n.a.). De fiecare dată când vin în România, și Gică Anton, și Remus Cojocaru, sunt prezenți la meciurile mele. A ieșit o prietenie cu ei pe care nu o voi uita niciodată. La fel, și acum mai am contact cu unele jucătoare care au fost la Brașov, cum este Ionica Munteanu, care este astăzi antrenoare de portari la junioare de la CSM București, dar mai sunt și altele cu care țin legătura.
Și mai uitați ceva drăguț. Când am fost la Brașov, Alicia Gogârlă era o fată mică, nu mai știu câți ani avea, șase, șapte ani, și era tot timpul la sală și se juca pe acolo. Iată acum, a ajuns jucătoare la Vâlcea. Am antrenat-o pe mama ei și mă voi bucura să le văd pe amândouă.
Sigur că, din păcate, de la Brașov am rămas cu gustul amar de la domnul Florescu, care ne-a păcălit din toate privințele. Dacă mă credeți, am stat acolo atâtea câte luni și am fost plătit pentru două luni în tot timpul ăsta.
Dar nu mai contează, pentru că eu mă bucur să vin în țară. Acolo m-am născut, acolo am copilărit, sunt mândru pentru copilăria pe care am avut-o în România și vin cu plăcere la Vâlcea. Și mie îmi pare întotdeauna bine dacă pot să arăt fetelor mele, care n-au fost încă în România sau au fost o dată, ce gazde bune sunt românii, ce fain este să vii în țară. Și dacă în Germania se vorbește frumos de România, mă simt bine și mă bucur. Acesta sunt eu.