A doua Evă

Written by Curierul de Valcea, 11 octombrie 2011

maia_morgensternCând Dumnezeu s-a hotărât să-i facă lui Adam femeie a desprins din trupul acestuia nu o coastă, ci două. Din prima a ieşit femeia: frumoasă, caldă, harnică – însoţitoare potrivită sin­gu­rătăţii omu­lui în Eden şi, cum se va ve­dea mai târ­ziu, sprijin de nădejde în suferinţa pământeană.

Femeia izvorâtă din cealaltă coastă era de o frumuseţe aparte, o fiinţă stranie – cu un glas care întrecea în farmec şi culoare trilul tuturor păsărilor ce doineau în arborii Raiului. Un cântec era; balsam de fericire pentru sufletul îngerilor. Atât de mult i-a plăcut Domnului, încât i-a făcut o colivie de raze pe care o ţinea tot timpul lângă Sine.

Între timp, pe pământ treceau secole, milenii. Cain îşi omorâse fra­tele – şi din gestul lui oribil s-au năs­cut armate şi războaie. În urmaşii lui Abel intrase zâzania – şi se apuca­seră să-şi împartă felia de ogor. Păş­nicia iniţială, întreţinută cu sudoarea frunţii şi frica de Dumnezeu, se spăr­sese ţăndări. De la un capăt la altul al pământului vuia ura, lăcomia, dezmăţul.

Atunci Dumnezeu s-a gândit cum să-i împace pe oameni, să-i aducă la starea firească de dinainte; ba, chiar să-i şi bucure, să le înlesnească şi câte un strop de fericire, într-o viaţă atât de aspră.

Şi atunci s-a hotărât să le trimită comoara lui din colivie. Să fie alături de ei; să sufere cu ei, să se bucure cu ei – să le arate, prin cântecul său nemaiauzit, calea spre serenitate şi fericire.

S-a despărţit greu de privighetoa­rea ce-i încânta eternitatea. Dar ce nu face Dumnezeu pentru creatura Sa, pentru binele şi îndreptarea omu­lui.

Şi a trimis-o pe pământ, între oameni.

Şi pentru că trebuia să poarte un nume i s-a spus Maia. Maia Morgenstern.

P. S. Am trăit – şi notat – această stare de spirit ascultând-o pe artistă interpretând la Radio rolul Femeii din piesa „Aiax”, de Hristos Ziatas – în care marea doamnă a teatrului ro­mânesc contemporan a dat expresie, prin glasul său unic, tuturor stărilor sufleteşti ale omului: bucurie, tristeţe, suferinţă, extaz, nostalgie, reverie, dor – şi, mai înainte de toate: iubire.