A doua catagrafie a Râmnicului – 1835 (4)
Capii de familie prezenţi în Catagrafie s-au selecţionat dintr-un grup care au avut un rol important în istoria Râmnicului pe plan social şi economic.
Culoarea Neagră, la rep. 5 Mihalache Oromolu, negustor, face des export de vite în Austria, fiind proprietarul unei cârciumi în Râmnic. În Catagrafia Caselor, proprietarilor, chiriaşilor din Râmnicu Vâlcii de la 1853, este înscris la rep. 88 şi 89, cu trei case, una cu 5 camere, una cu şase camere şi una cu patru camere.
Rep. 36 Niţă Temelie a făcut multe donaţii de teren comunităţii, este deţinătorul mai multor hanuri din oraş, era şi proprietarul unei case cu trei camere şi a hanului cu patru camere, situat în centrul oraşului.
Prin introducerea Regulamentului Organic în Principatele Române, se iau măsuri de înfiinţare a şcolilor elementare naţionale în toate capitalele de judeţ.
În această catagrafie, sunt consemnaţi o parte din cei care au contribuit cu câte ceva la buna organizare a primei şcoli primare în Râmnic.
La rep. 142, Gheorghe Vlădescu, născut în Râmnic la 1779, oferă casele sale, situate în centrul oraşului pentru a funcţiona la început şcoala primară.
Rep. 143, Dimitrie Serghiade, numit profesor la Râmnic la şcoala elementară naţională. Deschide oficial cursurile şcolii în casele Episcopiei, local neîncăpător şi necorespunzător. Serghiade a funcţionat ca profesor la Râmnic timp de 10 ani până în toamna anului 1842. În 1844, capătă Boieria de Serdar, pentru merite deosebite în organizare, dezvoltarea şi modernizarea procesului de învăţământ. Moare la 1847.
Rep. 160, Iordache Capeleanu, născut la Râmnic în 1798, de profesie amploiant, a mai ocupat şi funcţia de subcârmuitor al plăţii Râmnic, în anul 1841.
Culoarea Roşie
Rep. 15 – Ghiţă Iovipali face parte dintr-o familie de negustori bogaţi din Râmnic, veniţi din Bulgaria, au făcut avere, mai ales, în timpul ocupaţiei austriece, când aveau o situaţie privilegiată în Râmnic. Printre vechii ctitori ai bisericii Cuvioasa Paraschieva, un loc de frunte îl ocupă familia Iovipalilor. Sunt ctitori fondatori şi înzestratori ai schitului Frăsinei. Fraţii Iovipali, Ioniţă, Niculiţă şi Ghiţă face comerţ cu casele comerciale din Sibiu, aducând în Râmnic zahăr rafinat, betele de brodat, oglinzi, flori, inele.
Rep. 22 Anica Papistaşoaica şi rep. 24. Iosif Papistaşul, Anica e croitoreasă iar Iosif, născut în Praga, venit în Râmnic la 1831, este tot croitor. Erau proprietarii casei construite în stil tipic românesc, din zona Olteniei. Din datele Dosarului 611/1894, proces verbal 541 al Tribunalului Districtului Vâlcea, în care este amintită casa proprietarei Popistoaica. La fel, Înştiinţarea Primăriei Oraşului Râmnicu Vâlcea prin care inginerul oraşului stabileşte că, din colţul caselor doamnei Papistoaica se va retrage înapoi cu trei metri şi 10 cm., conform planului general al oraşului, aprobat şi decretat.
Documentul este semnat de primăria oraşului, la 8 martie 1899. Pe parcursul vremii, în această casă a funcţionat o cârciumă, iar în anul 1843, funcţiona spiţeria Sanuel Szontag. În acest moment, casa poartă numele de Casa Memorială Anton Pann, inaugurată la 10 decembrie 1967.
Rep. 92 – Barbu Pleşoianu, familia sa a jucat un rol important în anumite momente ale istoriei României. Barbu Pleşoianu, după a sa făgăduinţă, în anul 1824, a făcut o turlă bisericii Sf. Nicolae, din Mihăeşti şi un anvon. În biserică este pictat ctitorul Barbu cu jupâneasa lui de mână (Magazin istoric, nr 2-3, 1984).
Împărţirea oraşului pe culori a mai continuat şi în anii 1876, când, în Sesiunea Extraordinară, prefectul D. Sinulescu pune în vedere primarului C. Leculescu cu adresa 412, să reglementeze numirea străzilor şi numerotarea caselor ca în toate oraşele.
Se decide împărţirea străzilor pe culori, culoarea roşie va avea 16 culori, culoarea albastră cu 10 străzi 8dosar 11/5/1876).
În 1899, poliţaiul oraşului C. Economu informează pe primarul Ion C. Angelescu cu adresa 4920/3.12, culorile în care s-a împărţit oraşul: culoarea roşie – 13 străzi, culoarea galbenă – 7 străzi, culoarea albastră cu 5 străzi (dosar 6/1891).