Răzvan Theodorescu, protectorul oficial pentru Mănăstirea Hurezi

• legislativul judeţului l-a desemnat pe ilustrul academician în fruntea Comitetului  de organizare UNESCO pentru Mănăstirea Hurezi

Una dintre cele mai de preţ destinaţii turistico-monahale cu care se mândreşte Vâlcea – Mănăstirea Hurezi – intră sub directa atenţie şi protecţie a academicianului Răzvan Theodorescu. Prin votul unanim al con­silierilor judeţeni, a fost aprobată constituirea Comitetului de Orga­ni­zare UNESCO pentru Mănăstirea Hurezi, judeţul Vâlcea. Numărul membrilor Comitetului este de nouă, cu următoarea componenţă:  Emil Răzvan Theodorescu, academician, istoric de artă, coordonatorul monu­men­tului; Maria Comaniciu, stareţa Mă­năstirii Hurezi, reprezentantul pro­prietarului monumentului; Doru Gher­ghina, locotenent colonel, reprezen­tantul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă “General Magheru” al Ju­de­ţului Vâlcea; Adriana Popa, ins­pec­tor de poliţie, reprezentantul Inspec­to­ratului de Poliţie Judeţean Vâlcea; Cristina Băbescu, arhitect-şef al ora­şului Horezu, reprezentantul comu­ni­tăţii locale; Daniela Enescu, arhitect, reprezentantul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional; Florin Epure, director executiv, reprezentantul Di­rec­ţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Vâlcea; Cristina Anca Ionescu, responsabilul ştiinţific al COU, arhitect, şef Serviciul Patri­mo­niu Mondial, reprezentantul Insti­tu­tului Naţional al Patrimoniului; Ion Cîlea, preşedintele Consiliului Jude­ţean, reprezentantul instituţiei în cadrul Comitetului.

Personalitate culturală de anver­gură cel puţin naţională, cunos­că­toare a realităţilor culturale vâlcene,  academicianul Emil Răzvan Theo­do­rescu, în vârstă de 73 de ani, a cărui activitate profesională şi ştiinţifică este uluitoare: cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române (1963-1987); director adjunct ştiinţific al acestui institut (1972-1977); profesor asociat (1987-1990) şi profesor (din 1990) la Uni­ver­sitatea Naţională de Arte Bucu­reşti, unde a predat cursuri de istoria artei vechi româneşti,de tipologia artei creştin-ortodoxe şi de istoria civilizaţiei europene;secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (din 1994);  şef al Catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea Naţională de Arte Bucureşti (din 1997); rector al Academiei pentru Studiul Istoriei, Culturii şi Religiilor (1995-2000); mem­bru corespondent al Academiei Române (din 1993) şi membru titular al acesteia (din 2000); preşedinte al Radiodifuziunii Române (1990-1992); ministru al Culturii şi Cultelor (2000-2004); senator de Iaşi (2000-2004) şi de Botoşani (2004-2008); decorat cu Ordinul Naţional pentru Merit, în grad de ofiţer (2000); deţinător a numer­oase premii, distincţii şi titluri aca­de­mice din ţară şi din străinătate; autor a peste 25 de cărţi despre arta românească şi europeană, precum şi a circa 600 de articole ştiinţifice pu­bli­cate în reviste din ţară şi din străi­nătate. Este autorul lucrării „Spiritul Vâlcei în cultura română” apărută în 2001, în care prezintă elogios contri­buţia judeţului la patrimoniul culturii române.

Ce trebuie ştiut despre Mănăstirea Hurezi

• considerată cea mai reprezentativă construcţie în stil brâncovenesc din întreaga ţară;

• cel mai mare ansamblu monahal din România, se întinde pe mai mult de trei hectare, cuprinzând mănăstirea propriu-zisă, Biserica Bolniţa, Schitul Sfinţilor Apostoli şi Schitul Sfântul Ştefan (li se  adaugă, în mod firesc, şi Biserica Sfinţii Îngeri, ctitorită tot de unul dintre stareţii mănăstirii celei mari, aflată puţin mai la sud de incinta mănăstirii);

• din  anul 1993, mănăstirea de la Hurezi se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO;

• numele mănăstirii se trage de la păsările numite “huhurezi”, păsări de noapte cu un penaj deosebit de colorat;

• meşterii tocmiţi de Sfântul Constantin Brâncoveanu, anume să construiască o măreaţă lavră, din cauza turcilor, erau nevoiţi sa lucreze mai mult noaptea, când se auzeau numai huhurezii, ne spune legenda;

• prima incinta este delimitată de ziduri din cărămida, nu foarte înalte, care cuprind atât mănăstirea, cât şi schiturile acesteia, în vreme ce a doua incintă este fortificată şi deosebit de înaltă, având clădiri pe trei laterale, iar spre răsărit un zid înalt;

• în centrul incintei principale, se află biserica mare de la Hurezi, intrarea sa principală este aşezată pe latura de miazăzi, sub o boltă largă care, la vreme de necazuri, se închidea cu o poartă masivă de lemn, ferecată cu fier, existentă şi astăzi, în forma ei originală;

• intrarea este aşezată sub turnul-clopotniţă, în care se află, până astăzi, patru clopote mari, având între 300 şi 1.000 de kilograme, pe trei clopote stând scris, până astăzi, numele Sfântului Constantin Brâncoveanu, credincios domnitor;

• biserica mare a Mănăstirii Hurezi, închinată Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, a fost ctitorită, între anii 1693-1697, de către Sfântul Constantin Brâncoveanu (biserica mare are o lungime de 32 de metri şi o înălţime de 14 metri, fiind zidită în forma de cruce şi împărţită în pridvor, pronaos, naos şi Altar, arhitectura acesteia a avut drept model biserica din Mănăstirea Curtea de Argeş);

• lucrările de construcţie, începute în anul 1690, s-au terminat în anul 1697. Domnitorul Constantin Brâncoveanu a încredinţat supravegherea acestor mari şi valoroase lucrări, rudei sale Pârvu Cantacuzino, mare stolnic, căruia, murind în anul 1691, i-a urmat Cernica Ştirbei, fost mare armaş;

• dintre meşterii renumiţi de la Hurezi, amintim de: Manea, vătaful zidarilor, pe Istrate lemnarul şi pe Vucasin Caragea, pietrarul, toţi trei fiind zugrăviţi pe perete, în pridvorul bisericii celei mari.

• bisericuţa Sfinţii Îngeri, aflată puţin mai spre sud de poarta mănăstirii, a fost ctitorită de Arhimandritul Ioan, ca biserica pentru robii care munceau pe domeniul mănăstirii( Biserica a fost zidită în anul 1700, pictura în frescă a acesteia, fiind zugrăvită în anul 1757, din grija părintele stareţ Dionisie Bălăcescu);

• biserica Sfinţii Îngeri funcţionează astăzi ca biserică de parohie, ea aparţinând satului Romanii de Jos( graţie arhitecturii acesteia, cât şi datorită ctitorilor ei, biserica poate fi însă foarte uşor încadrată în ansamblul arhitectural monahal de la Hurezi)

• mănăstirea Hurezi a avut obşte de monahi până în anul 1872, când a devenit mănăstire de maici;

• spre finele secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Hurez a funcţionat o şcoală de sculptură şi de pictură

• aşezământul monahal de la Hurezi a fost reparat şi restaurat de mai multe ori (1827, 1872, 1907-1912, 1954, 1960-1978);

• în cadrul ultimelor lucrări, ansamblul monahal de la Hurezi a fost restaurat în întregime;

• locaşul monahal oferă şi cazare: 20 de locuri, în dormitoare cu 1-2 locuri, iar la mansardă, 3 camere cu câte 4 paturi.