MUZEUL SATULUI VÂLCEAN, la 48 ani de la înființare
„Lista Roman” și cum s-a ridicat să ajungă unul dintre simbolurile orașului
„Muzeul Arhitecturii Populare” așa cum a fost botezat la fondare a necesitat o mobilizare fără precedent în domeniul culturii vâlcene în a doua parte a secolului trecut. Aproape un deceniu până la deschidere, eforturile coordonate de Vasile Roman (președintele CJCES) și Petre Purcărescu (Muzeul Județean) s-au materializat la 4 august 1974 iar cuvintele fondatorului sintetizează cel mai bine strădaniile vremii.
„Răsărit în mijlocul satelor noastre, ca o punte între trecut și viitor, Muzeul de Arhitectură Populară de la Bujoreni se înscrie în rândul obiectivelor culturale de mare valoare ale județului Vâlcea. Tot ce cuprinde – case țărănești, obiecte de artă populară, unelte de muncă folosite în trecut – reprezintă pagini vibrante de istorie, documente vii de etnografie, care oglindesc setea de frumos, imaginația și spiritul inventiv al oamenilor de pe aceste meleaguri. Valoarea lor istorică, socială și estetică constituie un inepuizabil izvor de inspirație pentru creatorii contemporani.” (Vasile Roman, Un sat – document: Muzeul Arhitecturii Populare de la Bujoreni, în Mărturii și evocări. Contribuții la istoria culturii vâlcene, ediția a III-a adăugită. Editura Almarom, Râmnicu-Vâlcea, 2007, p. 257).
Dacă azi ne putem bucura și mândri cu spațiul de la Bujoreni se datorează unui grup de sufletiști incredibili pe care Roman și Purcărescu au știut să-i adune și să-i capaciteze la maxim: Ion Petrică, prim-vicepreședinte al CJP Vâlcea, Ștefan Babu, secretar al CPJ Vâlcea; sprijinitori: Petre Dănică, președintele CPJ Vâlcea; realizatori: Elena Stoica, muzeograf și apoi vicepreședinte al CJCES, Dumitru Beldiman și Gheorghe Creangă, inspectori în cadrul CJCES Vâlcea, muzeografi: Nicolae Georgescu, Mariana Ionescu, Eugen Deca, Nina Florea, Ion Oprea; lucrători în contabilitate și administrație: Maria Badea și Demetra Ciocazan, Nicolae Guraliuc și Emil Vlăsceanu; tehnicieni: Maria Ionescu și Constanța Zamfir; meșteri constructori: Gheorghe Penduș, Vasile Petrescu, Nicolae Cocean, Ion Dincă, Nicolae Dabu, Petre Oproiu, Gheorghe Dumitrașcu, Nicolae Beregată, ajutați de Laurențiu
Mărgineanu, Silvia Popescu, Elisabeta Isac, Elena Stanciu, Gheorghița Comănescu, Antonica Dincă, Maria Stroe, Ion Ganea; ingineri restauratori: C. Dumitru și C. Pancu, șefi de șantier DMI, Nicolae Fârtățescu. Consultanți științifici: Vasile Drăguț, director al Direcției Monumente Istorice din CSCA/CCES, Nicolae Ungureanu și Vasile Iacob – Direcția Muzee din CSCA/CCES, Gheorghe Focșa – director, Boris Zderciuc, Georgeta Stoica și Silvia Zderciuc – muzeografi, Muzeului Satului din București; Cornel Irimie – director, Cornel Bucur – șef de secție și Paul Niedermeier – arhitect, Muzeul Brukenthal Sibiu; Paul Stahl, șef de sector, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Paul Petrescu, șef de sector, Institutul de Istoria Artei București, Nicolae Spirescu, arhitect, București; Continuatori: Ilie Bădițescu, președinte al CJCES, Sergiu Purece, Petre Bardașu, Eugen Deca,
Inaugurarea din vara lui 1974 a fost urmată de vizitarea muzeului, trecerea în revistă a obiceiurilor și datinilor populare din satele vâlcene, transpuse în tablouri folclorice de ansambluri și formații artistice reprezentative din județ.
Pe ulița principală a „satului” s-a desfășurat parada portului popular, iar la Cula din centrul muzeului a avut loc un spectacol artistic, prezentat de ansamblurile participante la Festivalul de folclor „Cântecele Oltului” și un concert de muzică populară, susținut de o orchestră formată din cca 100 de instrumentiști. În final, artiștii amatori s-au prins într-o horă mare, în jurul Culei. La realizarea acestui program au contribuit ansamblurile din județele Brașov, Covasna, Sibiu și Olt, participante la „Cântecele Oltului”, formații şi grupuri folclorice reprezentative din Vâlcea: Băbeni, Boișoara, Costești, Frâncești, Horezu, Ionești, Muereasca, Runcu, Vaideeni și Râmnicu-Vâlcea. CJÎCPMAM Vâlcea a contribuit la inaugurarea noului așezământ de cultură prin „umanizarea”, transformarea „satului-document” într-un sat adevărat, plin de viață folclorică tradițională, animat de păstrătorii, purtătorii şi performerii tradiţiei populare. Realizarea acestui spectacol popular a fost coordonată de Gheorghe Deaconu (scenariul și conducerea artistică).