ÎNTRE PROGRES ȘI REGRES


Mi-am propus în articolul de față să reproduc câteva cugetări din scrierile mele literare, fără o legătură între ele neapărat. Cu voia dumneavoastră, dacă nu sună prea pretențios, le-aș putea numi aforisme.
1.Prima dată, creștinizarea s-a făcut cu ajutorul crucii, o știm prea bine. De data asta, neîndoielnic, smartphone-ul deschis pe TikTok va contribui decisiv la cretinizarea popoarelor. Nici măcar nu-i o profeție. Dilema ține doar de perioada estimată pentru a se întâmpla convertirea. Ce caut eu în această lume eminamente virtuală? Adaptarea extrem de facilă o impusese ca pe un dat firesc. Stăpânul trupului meu e oricine altcineva în afară de mine.
2.Unde se află linia de demarcație între ce este social și antisocial? Dar între frică și curaj, de pildă, când ești atacat la tine în casă, predomină oare instinctul de supraviețuire? Sau doar atunci când nu te mai gândești la propria persoană, când nu mai ai nimic de pierdut, intervine curajul? Pesemne, la nebuni nu este așa, ei sunt curajoși din prima. Ce-o fi în sufletele acestor refugiați, care au fost atacați în propria casă de un nebun periculos?
3.Reprezintă o adevărată aventură să șofezi la orele matinale. Traficul din zori nu poate fi comparat sub nicio formă cu cel de peste zi. Încâlceala naibii pune stăpânire pe străzi. Șirul de mașini ce încearcă să se strecoare prin deschizătura îngustă a unei intersecții supraaglomerate e infinit mai lung dimineața, făcând punte cu alte șiruri din alte intersecții. Acestea reprezintă tot atâtea puncte de inflexiune ale haosului, locuri unde timpul își arată o altă valență, se vede cel mai pregnant rolul său coroziv care afectează tensiunea arterială și se joacă ghiduș cu nervii șoferilor. Astfel, se evidențiază o legătură pe care n-ai fi intuit-o între circulația rutieră și cea sanguină, riscând ca un blocaj să-l determine pe altul.
4.Milioane de fire nevăzute conectează locuitorii orașului cu mediul înconjurător. Altminteri, rupți de realitate, aceștia nici măcar n-ar ști pe ce lume se află. Inteligența artificială o înlocuiește treptat pe cea naturală. O subjugă și, în cele din urmă, o anihilează complet. Roboții capătă aspect umanoid, funcții androide și, pe zi ce trece, se transformă în oameni, în timp ce oamenii, orgolioși din fire, devin roboți.
5.Nu e uimitoare tehnologia asta care face totul atât de simplu, atât de banal? Majoritatea serviciilor se află la un click distanță. Dintr-un fotoliu, poate să fie și rulant, poți avea lumea la picioare în mod real, fără a abuza de figuri de stil inutile. Pe vremuri, ziarele făceau bani frumoși din anunțurile la mica publicitate. Pagini întregi cu chenare le susțineau pe cele de creație, din care răzbăteau idei și informații. Oamenii aveau reperele necesare pentru a-și proiecta lumea proprie peste cea obiectivă. Nu trăiau în niciun caz rupți de realitate.
6.Cine poate să-mi spună dacă nu e minunată și devastatoare în același timp lumea asta nouă cu conexiunile ei frapante? Nu a exterminat ea toate afacerile clasice, care n-au avut viziunea să se remodeleze, unele clădite în sute de ani? „Il futuro è passato qui” scrie pe frontispiciul unei cunoscute universități, a cărei existență datează din perioada medievală. Pe-aici, prin lumea mea de hârtie tipărită, cerneală și plumb, cu siguranță a trecut. Se vede bine că a făcut prăpăd. Mă uit lung la ruinele lăsate în urmă de tornada amețitoare a progresului tehnologic. Pomul cunoașterii ne-a răpit fructul vieții, spunea un cunoscut filosof.