Corespondență din China pentru „Curierul de Vâlcea”, de la dr. Irina și Radu Dobrescu O țară, un miracol, un popor cu o istorie multimilenară


În lunga noastră călătorie prin lume, care va dura de data asta doar 123 de zile, am ajuns în Republica Populară Chineză, țara cea mai populată din lume, cu peste 1.350.000.000 de locuitori, dar și cea mai mare țară în curs de dezvoltare. Ne aflăm aici de trei săptămâni și trebuie să spunem că suntem uimiți de ceea ce au fost în stare acești oameni să realizeze în scurt timp, de uriașele proiecte pentru anii ce vin. Sunt la ani lumină depărtare de noi, China comparându-se astăzi doar cu cele mai dezvoltate țări ale lumii. Această precizare, să se ia aminte, vine din partea a doi oameni care au fugit de comunism, trăind mai bine de patru decenii într-una din cele mai dezvoltate și democrate țări ale lumii – Germania; doi oameni care au călătorit mult pe continentele planetei, vizitând aproape toate țările. Ce-i drept, chinezii se aseamănă cu noi, românii, în privința agresivității în viața de zi cu zi, curățeniei și igienei corporale. La ei, ca și la noi, se fumează și se scuipă pe străzi, zgomotele spintecă liniștea trecătorilor, iar poluarea este în floare. Orașele, fie mici sau mari, sunt înțesate de magazine, restaurante, de tarabe fixe sau mobile pe care sunt etalate diverse produse, in special alimentare. Există și așa-zisele piețe de noapte, întinse de-a lungul străzilor, oferind trecătorilor/ vizitatorilor mâncăruri preparate pe loc. Te poți așeza la o masă ori mănânci pe stradă, în mers: în general, frigărui sau diverse mâncăruri specifice locului, servite în castronele din plastic. Chinezii nu sunt amatori de băuturi alcoolice, ei consumă multă apă plată sau diferite sucuri preparate din fructe. Totuși, Cola și Sprite sunt la ele acasă, copiindu-i pe americani. Ceea ce te izbește este imensitatea de produse, ca diversitate și cantitate.
Totul sau aproape totul este nou în centrele orașelor. Blocuri, clădiri elegante, ultra moderne. Toaletele, însă, le strică imaginea de modern. Cu excepția marilor hoteluri, aeroporturilor, restaurantelor de lux, acestea au aspectul interior de apreciat, în rest lipsește hârtia igienică, mizeria este la ea acasă, trebuie să duci deseori mâna la nas. Cam cum se întâmplă, prin unele locuri, și pe la noi. Trecem peste acest aspect neplăcut, ca să mai facem o remarcă deosebită, care încântă ochiul oricărui vizitator: multe lucruri te cuceresc, dar înainte de toate te încântă, la primul contact, infrastructura stradală, aeroporturile, gările de cale ferată, stațiile de metrou, noile construcții, cum am mai spus, spatiile verzi și, evident, logistica respectivă, occidental-europeană, cu preponderență. Mai ales germană. Chinezii au dovedit înțelep­ciune, punând la dispoziția inteligenței din afară fonduri și mână de lucru. Sistemul lor comunist mixat cu capitalismul se pare că a dat roade, mai puțin în sfera socială, în, învățământ și sănătate. De la toți ghizii cu care am stat de vorbă am avut confirmarea evoluției extrarapide, cu rezultate fantastice, vizibile, în comparație cu ceea ce s-a întâmplat în blocul comunist est-european, mai cu seamă în România, unde corupția a fost scandaloasă, iar după 1989 a devenit cu de-a dreptul nerușinată, țara fiind scoasă la mezat. Încă ceva foarte interesant .Cu ani în urmă, când am mai vizitat China, în orașe, la stopurile stradale am văzut sute de biciclete; acum, vezi mufe electrice, cu motor Sunt interzise mașinile elegante. Deși chinezii iubesc, ca și românii, carosele elegante si scumpe, pe autostrăzile lor vezi numai copii ale unor autoturisme de marcă. În prezent, fabrică sub licență chinezească, autoturisme Mercedes, dar nu se exportă încă, fiind în așteptarea obținerii certificatului interna­țional de securitate pe drumurile publice. Tarifele la taxiuri sunt foarte mici. Majoritatea taxiurilor sunt Skoda. Să ne imaginăm că la noi ar exista un oraș ca Xian, cu o populație de 10 milioane de locuitori în care circulă 40.000 de taxiuri. Am vizitata această fantastică metropolă și ne-am minunat! Un conglomerat uriaș de clădiri elegante, oameni, mașini și multă verdeață… Cât jumătate țara noastră!
Dragi cititori, mai avem de vizitat, timp de o săptămână, Tibetul – zonă autonomă, independentă a Chinei, ca Hongkong și Manciuria. Din ceea ce am văzut, vă asigurăm că această țară este și va rămâne pentru noi un miracol, care, probabil, va adeveri, peste timp, prezicerile lui Nostradamus.