Vlădoiu „i-a luat la întrebări” pe Borbely şi Ariton

• deputatul vâlcean le-a cerut celor doi miniştri modificarea limitei Parcului Natural Buila Vânturariţa

Zilele trecute, deputatul vâlcean Aurel Vlădoiu i-a interpelat pe Lazslo Borbely – ministrul Mediului şi Pădurilor şi Ion Ariton – ministrul Economiei, Comer­ţului şi Mediului de Afaceri cu privire la modificarea limitei Parcului Natural Buila Vânturariţa. „Socie­ta­tea Naţională a Sării – Sucursala Exploatarea Mi­nie­ră Râmnicu Vâlcea exploatează calcar în zona Bist­riţa (Comuna Costeşti – Vâlcea) în baza unei li­cenţe aprobată prin H.G. 652/2000. Ulterior apro­bării perimetrului minier, printr-o altă hotărâre de guvern (H.G. 2151/2004), în această zonă, s-a insti­tuit o arie protejată, fără a se ţine cont de existenţa activităţii miniere sau să se verifice în teren limitele celor două suprafeţe. Astfel, printr-o eroare, s-a ajuns în situaţia ca 16 hectare din perimetrul minier să se regăsească şi în aria protejată. Pentru rezol­va­­rea acestei probleme, în conformitate cu art. 22 din O.G. 57/2007, s-a propus constituirea unei zone de dezvoltare durabilă pe suprafaţa încadrată atât în Parcul Naţional, cât şi în perimetrul minier. Această soluţie nu afecta scopul urmărit prin declararea ariei pro­tejate. Din totalul suprafeţei Parcului Naţional Buila Vânturariţa, de aproximativ 4.500 ha, doar 29 ha sunt necesare continuării activităţii miniere (16 ha pentru exploatare şi 13 ha pentru realizarea căi­lor de acces). Centrul de Cercetare a Mediului şi Va­lorificare Durabilă a Resurselor, din cadrul Uni­ver­si­tăţii din Craiova, a întocmit, la solicitarea SNS Sal­rom Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea, o docu­men­taţie profesionistă privind modificarea limitelor Parcului Naţional, aceasta fiind depusă la Ministerul Mediului (nr. 125612/17.09.2007). Cu toate aces­tea, Consiliul Ştiinţific al Parcului Naţional a dat un aviz negativ, nefiind acceptată nicio variantă pro­pu­să de E.M. Râmnicu Vâlcea pentru rezolvarea situa­ţiei. Cinci luni mai târziu, Consiliul Ştiinţific şi-a dat acor­dul ca cele 16 ha suprapuse să fie incluse în zona de dezvoltare durabilă a parcului, însă a res­pins din nou ideea renunţării şi la cele 13 ha, nece­sa­re amenajării drumurilor pentru transportul cal­ca­rului către platforma chimică de la Râmnicu Vâlcea. În cazul în care, în continuare, exploatarea s-ar face doar în zona nesuprapusă cu aria protejată, resur­se­le de calcar ar fi asigurate timp de maxim 14 ani. Dar acest mod de exploatare nu este posibil din punct de vedere tehnic, întrucât nu se pot executa lucrările de deschidere absolut necesare extragerii rezervelor de calcar. Drept urmare, pentru ca acti­vitatea minieră să se poată desfăşura în condiţii optime, E. M. Râmnicu Vâlcea are nevoie şi de cele 13 ha la care am făcut referire. Aş mai dori să vă fac cunoscut faptul că exploatarea zăcământului de calcar în zona Bistriţa este vitală pentru economia judeţului nostru, de această activitate depinzând în mod direct două dintre cele mai importante com­panii vâlcene: Oltchim şi Uzinele Sodice Govora. Afec­tate pot fi, însă, şi alte societăţi comerciale mari, cu sute sau chiar mii de angajaţi. Tocmai pen­tru că au fost gândite să funcţioneze împreună, aceste societăţi sunt construite în apropierea zonei în care se regăsesc resursele materiale de care au ne­voie în procesul de producţie. Depăşirea impa­su­lui în care s-a ajuns se poate rezolva prin includerea în zona de dezvoltare durabilă a Parcului Naţional a su­prafeţei de 13 ha necesare pentru realizarea dru­murilor de acces, care să se adauge la cele 16 ha incluse din greşeală în aria protejată. În concluzie, vă rog să vă precizaţi punctul de vedere cu privire la situaţia prezentată mai sus şi, cu autoritatea de care dispuneţi, să găsiţi cele mai bune soluţii de rezol­vare”, se arată în interpelarea deputatului Vlădoiu.