Victor Ponta și-a depus candidatura. Nu sunt Iisus Hristos, dar aș putea fi!

Victor Ponta a suit, la Craiova, treptele unei scene flancate de 6000 de membri PSD. A venit, precedat de discursurile adjunctului Liviu Dragnea și primăriței Olguța Vasilescu, pe o scenă aplaudată vioi. Cei doi au vorbit fără cusur, netezind un rar discurs autolaudativ, măreț și îndesat cu emoție. Inundații, oameni care au primit sprijinul direct al lui Victor Ponta când apele băgau la fund, în mâl, cu avere și copii cu tot, Oltenia, țara. Dragnea și Olguța au netezit un discurs previzibil al celui ce se vede deja președintele României. În sală, chipuri de politicieni versați, care râd de adevăratelea rar și mimează râsul mereu. Vreau să mă sprijiniți să fiu președintele românilor de aici și din „afara țării”, a rostit Ponta. Ploaia, torenții de afară, deplasarea în cizme în zone în care morții nu pot fi înviați de o vizită electorală, dar viii pot fi emoționați, au construit, aproape cosmic, o lansare apoteotică spre Cotroceni. „Sunt acel candidat care nu vreau să fiu doar un nume la Palatul Cotroceni. Vom recâștiga, la 25 de ani, din nou libertatea. Plec din nou spre Novaci. Vreau să redau nu doar libertatea și pensiile, ci demnitatea acestei țări”.
Victor Ponta, erou. Victor Ponta în luptă cu stihiile naturii, Victor Ponta, cel mai iubit fiu al poporului român. Craiova, o graniță între binele de mâine și stihiile de azi. Ascult cu emoție. Politicienii nu mint niciodată. Ponta nu minte niciodată. Nici când îl pomenește pe Adrian Năstase, pe care-l iubește. În pușcărie. Mănânc și plâng, mănânc, ca-n Moartea căprioarei a lui Labiș. Sunt creștin ortodox, strigă Ponta, dar și ceilalți au aceleași drepturi, musulmani, evrei, evangheliști. Religie, justiție, toate vor fi eliberate de imixtiuni. Sunt cel mai bun. Suntem pe drumul bun. Nu sunt Iisus Hristos, dar aș putea fi. Nimeni nu e mai presus de lege. Îi mulțumesc lui Ion Iliescu, mulțumesc Transilvaniei, mulțumesc Moldovei, să nu vă așteptați că voi da insigna celui mai mic, că pentru mine, pentru favorite, pentru, eu voi fi un președinte mai mare decât Partidul Social Democrat (aici sunt pasaje a la Agamiță Dandanache, iar Caragiale se prăpădește de râs în culise), mulțumesc liberalilor unde m-am dus pentru o funcție, mulțumesc mamei și bunicei mele. Am nevoie de Tudor Gheorghe să spună el că aici e țara mea, aici aș vrea eu să trăiesc. Aplauze. Aplauze. Dragnea cuvântează iar. Sala e nițel amorțită. Împingătorii de aplauze au ațipit. Președintele României viitoare pleacă la inundații. Mitingul s-a terminat, inundațiile continuă!