Scrisoare Deschisă către membrii Partidului Național Liberal (1)
Moto: „România va recâştiga încrederea partenerilor săi din Uniunea Europeană doar prin dovezi că domnia legii este deasupra intereselor de partid, că toate părţile demonstrează respect deplin pentru deciziile juridice, inclusiv cele la nivel constituţional şi că reformele sunt ireversibile…” Comisia Europeană, Raportul Mecanismului de Cooperare și Verificare – MCV
Dragi colegi liberali,
Evenimentele ultimelor săptămâni m-au făcut să reflectez mult asupra actualei politici a PNL: în ce măsură mai există compatibilitate între principiile, valorile și acțiunile autentic liberale și cele promovate în prezent de partid. A fi liberal înseamnă, cel puțin pentru mine, a încuraja munca și competența individuală; a stimula competiția corectă; a construi o solidă democrație internă în partid prin dezbateri deschise, protejarea opiniilor minoritare, alegeri și desemnări democratice, promovarea profesionalismului; a respecta regulile, instituțiile și legile; a consolida sistemul democrației reprezentative la nivel național printr-un mecanism eficace de control și echilibru al puterilor în stat, a unui echilibru între majoritate și opoziție; a guverna pentru societate chiar dacă pe baza principiilor, valorilor și programelor liberale; a legifera gândindu-te care va fi impactul acelei reglementări atunci când inevitabil vei fi în opoziție.
Din păcate, Partidul Național Liberal s-a îndepărtat de toate acestea, fiind dominat tot mai mult de ura împotriva unei singure persoane și de dorința de a controla cât mai multă putere. Au fost uitate complet formulele programatice lansate în 2009: „revoluția bunului simț” și „să facem un altfel de politică” – constatăm astăzi că PNL nu face altceva decât să aplice integral, alături de PSD, modelul politic inventat între 2000-2004, non-liberal, non-democratic și non-european: acela al controlului absolut al puterii prin controlul politic al societății și instituțiilor. Am avut o șansă istorică să arătăm că se poate face și „altfel de politică”, dar am ratat-o răsunător.
Scopul actualei guvernării USL pare a fi exclusiv obținerea cât mai rapidă a controlului integral al instituțiilor, fapt ce-și pune amprenta pe toate deciziile luate după 10 iunie 2012. Pentru atingerea acestui scop au fost sacrificate stabilitatea economiei românești (vezi falimentul Hidroelectrica și creșterea dobânzilor la datoria publică), situația economică a sute de mii de familii cu credite în Euro (vezi evoluția cursului RON), finalizarea integrării depline României în UE (compromiterea acceptării în spațiul Schengen din această toamnă si continuarea pe termen nedefinit a MCV). Într-o lună România a devenit paria Uniunii Europene, guvernarea USL risipind cu nonșalanță credibilitatea, atâta câtă avea pe plan internațional țara noastră. S-au călcat în picioare regulile statului de drept, ale statului liberal numai pentru a se plăti polițe și pentru a se plasa în posturi oamenii de partid, toate acestea înaintea oricăror priorități economice și sociale. S-au făcut presiuni asupra instituțiilor, s-au făcut modificări instituționale prin ordonanțe de urgență, s-a recurs la șmecherii penibile pentru a pune instituțiile în poziția de a nu se putea pronunța, s-a trecut cu „tancul” votului parlamentar în disprețul absolut ale principiilor statului liberal. Aceasta în condițiile unui Parlament aflat la 5 luni de alegerile generale la termen și a cărui legitimitate USL a contestat-o vehement nu cu mai mult de 5-6 luni în urmă. PNL și PSD au condamnat pe bună dreptate majoritățile „fabricate” pe care s-au bazat guvernele Boc și Ungureanu, dar brusc au uitat toate acestea în ultima lună, când au creat spre folos propriu, prin aceleași mijloace, propria majoritate, la fel de puțin legitimă. În mod uluitor acum totul este legitim şi democratic – când suntem noi în fruntea bucatelor nu mai contează mijloacele, acestea pot fi criticate numai când suntem în opoziție..
CONTINUARE…