Scrisoare Deschisă către membrii Partidului Național Liberal (2)

Când PNL era în opoziție, rapoar­tele Comisiei Europene pe MCV erau „corecte și reflectau neîmplinirile, eșe­cu­rile și natura coruptă a regimului Bă­sescu”. Astăzi Comisia Europeană „își exc­ede competențele, raportul nu re­flectă realitatea, autoritățile europene fiind manipulate de atitudinea anti-na­țio­nală și anti-românească a opoziției, mai ales a Monicăi Macovei” – citatele sunt numai aproximative. Înainte de accederea la putere, se organizau seminarii la Parlamentul European pen­tru a atrage atenția asupra dicta­tu­rii lui Băsescu și aceste mijloace ni se păreau legitime, morale și normale. Acum cea mai slabă critică a institu­țiilor europene este înecată într-un val de minciuni și pseudo-interpretări care se sfârșesc invariabil cu „nu primim lecții de la nimeni”. Acest dublu stan­dard și dublu limbaj, unul când eram în opoziție și altul, complet diferit, care ne aduce înapoi cu mai bine de 15 ani, când suntem la putere, este cea mai bună dovadă a derivei grave în care a ajuns PNL: care este în fond adevă­rata atitudine a noastră? Care sunt principiile noastre? În ce credem și ce vrem să facem din România? Uniunea Europeană este bună numai când suntem în opoziție și când ne dă bani?

În acest context mijloacele con­tea­ză extraordinar de mult, la fel ca și limbajul dublu sau principiile încălcate, și toate vor avea consecințe incal­cu­labile în viitor. În primul rând am arătat tuturor că nici un fel de valori, reguli sau scrupule nu contează pentru a controla absolut puterea și a-ți învinge adversarul – am accentuat astfel la li­mită o spirală a practicii politice care ne duce la dezastru. Același tratament ni se va aplica și nouă la prima ocazie (și nu peste mult timp), fie ca va fi vorba de PSD, de PDL sau de altci­neva. Vom fi aruncați de la putere după aceeași rețetă „am majoritate – fac ce vreau”. În loc să împărțim pute­rea cu opoziția, pentru ca și noi să de­ținem ceva din putere când vom reveni în opoziție, am preferat soluția facilă și ne-liberală a controlului absolut obținut prin fraudă democratică, fiind poate convinși că vom fi „eterni” în scaunele guvernării. Dar așa cum a arătat istoria ultimilor 22 de ani aceasta e o iluzie, însă una sinucigașă. După cum știți la fel de bine ca mine, nu o să treacă mult după alegerile din toamnă și se va declanșa un război total în interiorul USL între PNL și PSD, pen­tru care se fac pregătiri intense încă de pe acum în ambele tabere. Riscul ca să ni se aplice același tratament și să fim aruncați din scaunele puterii ca niște „vremelnici tovarăși de drum” este foarte mare  – de fapt nu mai este o probabilitate, ci o certitudine dureroasă. Singura necunoscută este când se va întâmpla.

Pe de altă parte, suspendarea/de­mi­terea Președintelui după modelul mo­țiunii de cenzură (așa cum clar este expus în motivarea suspendării pre­zen­tate Parlamentului), deschide larg ușa instabilității politice cronice și a ne-guvernabilității acestei țări. De acum încolo ori Președintele va fi, fie un fel de eunuc, liber să transmită me­sa­je de Crăciun, Anul Nou și Paște, fie va fi schimbat la fiecare modificare a majorității parlamentare sau a dispo­ziției publicului. Și nici Primul Ministru nu se va simți prea bine în lipsa unei legitimități directe și în condițiile unei permanente instabilități politice – mo­dul cum s-au clădit majoritățile în ulti­mii 2 ani și în special din aprilie în­coa­ce, va reprezenta un model și pentru viitor: cumpărarea și șantajarea parla­men­tarilor va deveni norma și instru­mentul principal de clădire și dărâ­mare a guvernelor României.
CONTINUARE…