Sărbătorim 34 de ani de presă independentă
În gura gangului care duce spre piață, printre fulgii ce cădeau din abundență peste tarabele vânzătorilor de ziare, sub un nailon întins pe două bețe, se mai găsea încă ziarul Independent. Sosise mult mai târziu ca în alte dăți și comerciantul crezuse inițial că până aici i-a fost sorocul. Atâtea publicații renumite își încetaseră apariția numai în ultimul an, fără să anunțe măcar în prealabil, încât vânzătorii de ziare erau complet bulversați. Nu știau la ce să se aștepte și ce să le mai îndruge clienților, în afară de fraza perimată cu trecerea în on-line, un pas intermediar către dispariția definitivă. Așadar, lipsa ziarului Independent la prima oră a dimineții nu mai reprezenta vreo surpriză. Cine întreba de ziar primea răspunsul grăbit că s-au primit doar câteva exemplare și alea s-au epuizat imediat. Ca pâinea caldă, vânzătorul folosea această expresie pentru a-și întări năstrușnica plăsmuire. Așa gândea el că va menține suspansul, măcar o perioadă, și-și va păstra prin preajmă clientela fidelă. De data asta, presupunerile sale se dovediseră nefondate, iar întârzierea era pe deplin justificată. Închiderea ediției a avut loc târziu în noapte. Pe prima pagină a ziarului Independent se puteau citi, încadrate într-un chenar roșu, titlurile de interior ca o prevestire: «De Ziua Culturii Naționale s-a născut Mihai Eminescu. Orice miracol este posibil. Presa independentă nu moare.»
Această viziune ușor melancolică, dar plină de speranță, văzută ca o parabolă a continuității într-un mediu politic și economic ostil, mi-a fost prilejuită de sărbătorirea Curierului de Vâlcea. Curierul apare neîntrerupt din 22 ianuarie 1990, marcând totodată 34 de ani de presă independentă în județul Vâlcea. Credeți-mă pe cuvânt că menținerea unui ziar tipărit în aceste vremuri tulburi nu este deloc o misiune ușoară și dacă n-ar fi existat câțiva oameni inimoși, în frunte cu fondatorul Ioan Barbu, acest demers ar fi fost sortit pieirii. Ce-i motivează pe acești oameni? În primul rând respectul pentru cititori și pentru nevoia lor de informare din surse credibile. Consider că ar trebui să avem un sentiment de mândrie, de patriotism local, că la chioșcuri se găsește un cotidian local. Și asta nu se întâmplă într-un județ foarte bogat, cu companii naționale care să-și susțină reclame în ziar, ci în județul Vâlcea. Nu sunt multe județe care să-și permită o presă tipărită, de aceea afirm cu tărie că, în cazul nostru, diferența o fac Oamenii.
În privința optimismului meu legat de viitorul presei independente, să știți că nu este lipsit de substanță. Dacă vrem să citim în viitor, cel mai bun lucru este să ne uităm la ce se întâmplă în Occident, mai ales când vine vorba despre obiceiurile de consum ale populației și mutațiile acestora. Ei sunt cu vreo zece ani înaintea noastră, deci la fel va fi și la noi. Și acolo, după o perioadă de decădere determinată de apariția internetului, presa tipărită a căpătat un nou avânt, cititorii au început să se întoarcă spre sursele clasice de informare. Mulți dintre ei nu mai suportă să li se deschidă zeci de reclame în față până să poată citi cap-coadă un articol pe internet. Ca în multe alte domenii care au trecut printr-un con de umbră, există un model occidental de relansare, vezi turismul balnear sau sălile de fitness. În plus, ediția tipărită aduce un plus de prestigiu și ștaif oricărei publicații. Așadar, dragi cititori, mizați în continuare pe presa scrisă și citiți-ne!
La mulți ani, Curierul de Vâlcea! La mulți ani, Nenea! La mulți ani, Sorin Barbu!