Sărăcia va prinde toată România

• din cauza scumpirii şi exportului gazelor naturale româneşti

Evoluţiile în plină ascensiune ale pre­ţului gazelor naturale, suprapuse pe o inflaţie scăpată de sub control, vor percuta dureros în puterea de plată a populaţiei de care nimeni nu mai ţine seama că este un consumator captiv şi că trebuie protejată. Pericolul iminent pentru consumatorul casnic vine de la acceptul facil al Guver­nului la cererea FMI de a elimina subvenţia la enegia termică.

Ultimele discuţii cu finanţistul mondial au evidenţiat mai mult ca oricând faptul că Guvernul României este pur şi simplu un cerşetor umil care nu-şi permite „luxul” de a negocia în mod efectiv cu reprezentanţii FMI şi de a proteja cât mai bine pe români de efectele condiţionalităţilor impuse. Pentru premierul Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu este mai uşor, se pare, să lovească fără menajamente în români, decât să negocieze ceva cu FMI. Este notorie în acest sens uşurinţa cu care par­te­nerii români de dialog, în speţă Guvernul, s-au angajat faţă de FMI ca până în luna septembrie să stabilească un calendar de eliminare a preţurilor regle­men­tate la enegia electrică şi gaze.

Angajamentul a survenit la mai puţin de 2 luni de când Ministerul Economiei a dat asigurări că preţul gazelor naturale plătit de populaţie „nu va creşte nici în aceas­tă perioadă, nici în viitor”. Or, reali­tăţile actuale demonstrează că Guvernul a scăpat situaţia de sub control şi, dacă nu se va interveni cu unele corecturi, lucrurile vor fi şi mai grave.

Ca şi cum veninul eliminării subven­ţiilor la încălzire şi apă caldă nu era de-ajuns, distribuitorii de gaze naturale au devenit şi ei foarte vocali cerând nici mai mult, nici mai puţin, decât majorarea preţu­rilor în trei etape până în luna septembrie a.c., respectiv cu 5%, 7% şi 9%. În loc să stăvilească această avalanşă de majorări, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), s-a transformat subit în avocatul distribuitorilor, apreciind că solicitarea acestora este justificată. Ba a şi argumentat justificarea prin majorarea preţului gazelor de import şi prin creşterea ratei inflaţiei. Ca indice de barometru s-a luat faptul că, în primele trei luni din acest an, ponderea gazelor importate de Româ­nia la preţuri mai mari decât cele de pro­duc­ţie internă a crescut până la 40% faţă de 21% cât s-a înregistrat în decembrie 2010.

Pe fondul acestor cereri în lanţ a apă­rut şi presiunea inadmisibilă din partea Comisiei Europene care pretinde României să treacă la exportul gazelor din producţia internă. Este o cerere aberantă şi intem­pesivă dacă ţinem seama de faptul că importurile de gaze ale României sunt cu 30-40% mai scumpe decât gazele im­por­tate de ţări precum Germania, Franţa, Ungaria etc.

Clar rămâne un lucru: preţul combus­tibililor în ţara noastră nu ţine cont de resursele proprii. România a privatizat bo­gă­ţiile naturale fără să obţină mare lucru. Ne-am dat resursele de gaze pe mâna unor afacerişti puşi pe îmbogăţire rapidă. Dar, până la urmă, nici privatizarea zăcă­min­telor de gaze şi ţiţei nu este marea pro­blemă, ci faptul că statul nu foloseşte pârghiile legislative disponibile pentru a contracara abuzurilor în construcţia preţurilor. De câte ori până acum, de exem­plu, i-a tras de mânecă primul ministru Emil Boc pe reprezentanţii statului în consiliul de supraveghere al Companiei OMV – PETROM  şi să-i întrebe cu ce se ocupă ei pe-acolo şi cum apără interesele românilor. Guvernul a pierdut total din vedere că OMV – PETROM extrage şi rafinează până la 40% din ţiţeiul şi gazele româneşti la un preţ cu mult sub cel al importurilor. Dacă s-ar lua în calcul fie şi numai acest lucru şi s-ar corecta cuantumul redevenţelor, riscurile de majorare aberantă a preţurilor coroborate cu decizia privind eliminarea subvenţiilor puteau fi evitate. Lucru impo­sibil pentru un Guvern slugarnic în faţa infatuaţilor mondiali şi total iresponsabil faţă de cetăţeanul român !