Noutăţi privind normele de eco-condiţionalitate
Ministerul Agriculturii a publicat un proiect de Ordin privind modificarea normelor de eco-condiţionalitate în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri. Principalele modificări care urmează să fie aprobate pentru fermierii din sectorul vegetal sunt:
SMR1 – Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole ( În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform Codului de bune practici agricole, fermierii au următoarele obligaţii:
• să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioada cea mai lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal) sau depozite temporare în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat; să respecte perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea „îngrăşăminte organice”;
• să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot s.a./ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop, trebuie să urmeze un plan de fertilizare, cu respectarea standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prevăzute în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol; în cazul exploataţiilor care practică agricultura în sistem irigat şi în care producţia planificată necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, să urmeze un plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimic, după modelul prevăzut în anexa 10 la Codul de bune practici agricole. Referinţe: http://www.icpa.ro/documente/planul_de_fertilizare.pdf; să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic ori pe terenuri cu exces de apă, acoperite cu zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj;
• să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu pantă mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora;
• să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de un metru pe terenurile cu pantă de până la 12% şi de trei metri pe terenurile cu pantă mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă;
• să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe terenul agricol şi documentele de livrare/expediere a îngrăşămintelor.
Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să deţină aceste documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.
GAEC 1 – Crearea/menţinerea benzilor-tampon (fâşii de protecţie) în vecinătatea apelor de suprafaţă
Se menţin fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă stabilite în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniu. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de un metru pe terenurile cu pantă de până la 12% şi de trei metri pe terenurile cu pantă mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă.
În cazul în care pe terenul agricol situat în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă nu există fâşii de protecţie, fermierul are obligaţia înfiinţării şi menţinerii acestor fâşii, în conformitate cu prevederile Codului de bune practici agricole.
GAEC 3 – Protecţia apelor subterane împotriva poluării
Este interzisă poluarea apelor subterane prin deversarea directă sau prin descărcarea pe teren şi infiltrarea în sol a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate în agricultură). Respectarea interdicţiei privind deversarea de biocide, produse de uz veterinar, produse petroliere, alte produse utilizate pentru dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare şi decontaminare în fermă se verifică la nivelul exploataţiei agricole.
GAEC 4 – Acoperirea minimă a solului
Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei.
GAEC 5 – Gestionarea minima a terenului care să reflecte condiţiile locale specifice pentru limitarea eroziunii
Lucrările solului, inclusiv semănatul, pe terenul arabil cu pantă mai mare de 12%, cultivat cu plante prăşitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel. Se menţin terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007
GAEC 6 – Menţinerea nivelului de materie organică din sol, inclusiv interdicţia de a incendia miriştile arabile
Floarea-soarelui nu se cultivă pe acelaşi amplasament mai mult de doi ani consecutiv. Este interzisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum şi a vegetaţiei pajiştilor permanente.
SMR 2 – Conservarea păsărilor sălbatice
Fermierii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor de protecţie specială avifaunistică au următoarele obligaţii:
a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei de protecţie specială avifaunistică în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole;
b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului / evaluării strategice de mediu / evaluării adecvate, pentru proiecte sau planuri, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria de protecţie specială avifaunistică, în conformitate cu legislaţia în domeniu.
În vederea protejării tuturor speciilor de păsări sălbatice, inclusiv a celor migratoare, atât în ariile de protecţie specială avifaunistică, cât şi în afara acestora, sunt interzise:
a) uciderea sau capturarea intenţionată a păsărilor sălbatice, indiferent de metoda utilizată;
b) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură;
c) perturbarea intenţionată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor / pâlcurilor arbuştive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol sau schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate.
SMR 3 – Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică
Fermierii care deţin / administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligaţii:
a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole;
b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului / evaluării strategice de mediu / evaluării adecvate, pentru proiecte sau planuri, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislaţia în domeniu.
Pentru protecţia speciilor de plante şi animale sălbatice prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara acestora, sunt interzise:
a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
b) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă a animalelor sălbatice şi perturbarea intenţionată a animalelor sălbatice în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor / pâlcurilor arbuştive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol, schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate;
c) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.
GAEC 7 – Păstrarea elementelor de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol, luând măsuri adecvate pentru a preveni instalarea vegetaţiei nedorite şi asigurarea unui nivel minim de întreţinere a terenului agricol
Se păstrează elementele de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol. Fermierii trebuie să prevină instalarea vegetaţiei nedorite pe terenul agricol, inclusiv pe terenul agricol necultivat. Pajiştile permanente se întreţin prin asigurarea unui nivel minim de păşunat de 0,3 UVM/ha şi/sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an.