Legea sănătăţii propusă de Băsescu condamnă românii la sărăcie şi la moarte

Proiectul de lege a sănătăţii impus de Băsescu condamnă românii la sărăcie şi la moarte. Din cauza costurilor medicale care vor fi foarte ridicate, doar cei bogaţi îşi vor permite să se trateze, în timp ce marea parte a românilor vor fi condamnaţi la sărăcie – în cazul în care apelează la serviciile medicale – şi la moarte. Acest demers legislativ nu are în spate nicio motivaţie legată de îmbunătăţirea sistemului. Singura intenţie a lui Traian Băsescu şi a PDL este privatizarea sistemului de sănătate, adică mai puţine servicii medicale pentru oameni şi mai mulţi bani în conturile clientelei PDL.

Proiectul de lege a sănătăţii are un scop ascuns, de înavuţire a guvernanţilor, nu preocuparea de însănătoşire a sistemului. Traian Băsescu şi PDL ştiu că nu vor mai guverna după 2012 şi încearcă pe final de mandat să dea marele tun cu casele private de asigurări de sănătate. Noua lege a sănătăţii înseamnă încă o bătaie de joc pe care România nu şi-o permite după alte bătăi de joc în domenii precum salariile bugetarilor, educaţia, asistenţa socială, ordinea publică sau justiţia.  Din păcate tot ce este bun în România este aruncat la gunoi şi înlocuit cu ceva pervers cu scopul de a deservi clientela PDL. Vorbim de aproximativ 4,5 miliarde de euro care vor trece sub controlul clientelei PDL prin acest proces. Încă o dată, Guvernul Băsescu – Boc sacrifică românii pentru clientela de partid.

Cu siguranţă, sistemul medical trebuie reformat pentru că sunt prea mulţi bolnavi care nu au acces la medicamente şi nici nu sunt trataţi cum trebuie în spitale. Însă, reformarea sistemului trebuie făcută pe baze sănătoase astfel încât să asigure şanse egale la viaţă pentru toţi românii.

Propunerea lui Traian Băsescu pentru reformarea sistemului medical se bazează pe modelul german si mai ales olandez, un model criticat de majoritatea cetăţenilor acestor ţări şi de care aceştia încearcă să scape. Noi vrem un sistem în care să se asigure accesibilitatea serviciului în mod egal pentru toţi românii. Condamnăm genocidul social pe care actuala putere se pregăteşte să-l producă prin încă o lege aberantă. 10 milioane de români vor fi lipsiţi de îngrijire medicală, iar alte 10 milioane de români vor fi mai săraci decât în prezent.

Legea sănătăţii propusă de coaliţia PDL – UDMR – UNPR exprimă cel mai bine ideologia guvernării: ai bani, trăieşti, nu ai bani, nu trăieşti.  În primul rând, sistemul integrat de urgenţă (SMURD) va fi compromis prin proiectul noii Legi a sănătăţii, din care dispar noţiunile de public şi privat, conceptul de lucru în cazurile foarte grave fiind „competiţia comercială”, adică bătălia pentru bani, în locul misiunii de până acum, cea de salvare de vieţi. Aici remarcăm, cu părere de rău, din cauza legii actualei puteri, plecarea din sistem a unui profesionist desăvârşit, doctorul Raed Arafat. USL va promova, când va prelua guvernarea, cât mai mulţi profesionişti în funcţiile executive, încercând să folosească experienţa acestora pentru a oferi servicii publice mai bune.

Unul din păcatele capitale ale actualului regim este eliminarea specialiştilor şi înlocuirea lor cu politruci obişnuiţi să execute ordine şi să nu comenteze.  Al doilea risc important este împrăştierea personalului, aşa încât să nu mai avem servicii de calitate din lipsă de medici şi personal auxiliar. În unităţile de primiri urgenţe avem lipsă 42% din medici, iar la ambulanţă, 20-25% din total personal. După fuga medicilor în străinătate ne vom confrunta cu exodul medicilor în sistemul privat. Nu există o strategie de asigurare a serviciilor medicale şi de îngrijiri la domiciliu distribuite raţional pe tot cuprinsul ţării, nici asigurarea de medicamente compensate şi gratuite. Fondurile pentru asistenţa medicală de urgenţă sunt aceleaşi şi în 2012. Dacă aceeaşi sumă trebuie să fie împărţită cu alte 10-20-30 de servicii private, niciunul nu va putea face decât anumite bucăţi din sistem.

Proiectul bulversează, totodată, sistemul de asigurări din România. Legea prevede poliţe de 10 euro, care nu pot acoperi necesităţile de tratament ale românilor, iar siste­mul este centrat pe interesul companiilor private, uitând pacientul. Cele mai mari probleme le vor avea persoanele în vârstă sau cei cu boli cronice. În condiţiile în care banii proveniţi din contribuţiile asiguraţilor sunt cu mult sub nive­lul necesar pentru ca sistemul de sănătate să poată func­ţiona la un nivel acceptabil, apariţia caselor de asigurări private, orientate în primul rând spre profit, şi care vor putea impune prime de asigurări suplimentare, va restric­ţio­na şi mai mult accesul românilor la serviciile de sănă­tate. Cei mai vulnerabili vor fi pacienţii vârstnici şi cei cu venituri mici, adică tocmai acei români care, de obicei, au cea mai mare nevoie de servicii medicale. Casele private de asigurări de sănătate nu sunt intrinsec nocive, însă atunci când ele sunt folosite de un guvern pentru a pasa res­ponsabilitatea şi pentru a se descotorosi de asigurarea serviciilor medicale pentru cei care au nevoie, dar care nu şi le pot permite, ele devin un lucru rău şi o frână în refor­marea reală a sistemului de sănătate publică din România.