Lacrimi pentru un prieten drag: Constantin Mustață
Sâmbătă, 20 aprilie 2013, ora 8:00, bunul nostru prieten CONSTANTIN MUSTAȚĂ, publicist, memorialist, scriitor, istoric, editor, redactor de radio și comentator sportiv, ne-a părăsit pentru totdeauna. Inima a încetat să-i mai bată în secția de terapie intensivă a Spitalului Clinic Municipal (Clujana), după ce a înfruntat, mai bine de doi ani, o boală grea, apăsătoare, care i-a curmat brusc firul unei vieți liniștite, dedicate scrisului.
Constantin Mustață s-a născut la 5 iulie 1938 (peste o lună și jumătate ar fi împlinit senioriala vârstă de 75 de ani), în comuna Izvoru de Sus (județul Argeș). Copilăria și-a petrecut-o în județul Vâlcea, în comuna Câineni, ca și anii de școală, unde tatăl său, imediat după război, a fost șef de post de jandarmi. A luat licența de inginer, în 1967, la Institutul Politehnic din Cluj, unde s-a căsătorit și s-a stabilit definitiv. A fost între pionierii din țară ai cursurilor de calculatoare. Totodată, s-a remarcat ca publicist și scriitor de anvergură. A lucrat o vreme la Radio Cluj, fiind bine cunoscut în țară ca unul dintre cei mai de seamă comentatori sportivi, foarte îndrăgit, mai cu seamă, de iubitorii fotbalului. Totodată, Constantin Mustață s-a remarcat și în lumea literelor, volumele sale fiind primite, de fiecare dată, cu interes crescând. Între cărțile publicate, amintim: În vâltoarea vremurilor (1988), Reconstituiri (21991), File din Biblia Transilvaniei (1994), Reporter în trenul secolului (1994), America, via Cluj-Napoca (1995), Timp și timpuri la Baia de Arieș (1995), Amintiri din mileniul III (2000), Blesteme și lumini (20003), Amintirea verticalului profesor Raoul Șorban (2018), Conspirația vuvuzeilor (2010). Între ultimele sale scrieri se numără cartea capitală, Teroare în Ardeal, apărută în anii 2009, 2010 și 2011, publicată, într-un serial de trei volume, la editura bucureșteană Roza Vânturilor, având ca percept „Părinții și Țara nu se vorbesc de rău!”. În cele trei volume, continuând ți adâncind concluziile americanului Milton G. Lehrer (din cartea sa Ardealul – pământ românesc), Constantin Mustață scrie, după o minuțioasă documentare, despre Ardeal și istoria zbuciumată a ardelenilor, despre tragediile petrecute în Transilvania în aproape un mileniu de când a fost vremelnic ruptă din trupul Țării mame. Autorul repune în lumină, mai cu seamă, brutalitatea, fărdelegile, cutremurătoarea teroare și crimele săvârșite în Nord-Vestul României în timpul stăpânirii hortisto-fasciste. Constantin Mustață, acest mare român a plecat dintre noi, lăsând în urmă o familie îndurerată – Gloria-soție, Ligia-fiică –, rude și prieteni care îl regretă profund, dar care va fi pomenit în veci pentru bunătatea și sufletul său mare, pentru opera sa vastă închinată poporului român pe care l-a iubit până la sacrificiu.
Să-i fie țărâna ușoară și Dumnezeu să-l odihnească în pace! Familiei – înalta noastră compasiune! Regrete eterne!
POEM ÎNDOLIAT
– regretatului prieten Constantin Mustaţă –
ce primăvară tristă – camarade,
peste casa voastră s-a abătut;
istoria se zbate printre secunde
şi tu mai aveai atâtea de făcut…
foarte brusc ţi-ai sfârşit reportajul.
ultimul meci astăzi l-ai comentat.
Domnule inginer şi istoric,
ţi-ai semnat cărţile şi ai plecat.
desigur, te-a aşteptat Dumnezeu.
sfinţii ţi-au pus pe masă bucate.
acum, poate le spui că pre pământ
treburile sunt foarte-ncurcate.
prietene Constantin – unde pleci?
laşi tu Someşul şi Clujul îl laşi,
nevasta şi fata…le uiţi pe pământ;
unde te vor purta blânzii tăi paşi?
iată prietene, noi toţi am venit
să te salutăm trişti, cu doliu pe piept;
du-te, spune-i Dumnezeului nostru
că lucrul Lui de astăzi nu-i foarte drept…
George FILIP
20 aprilie, 2013 –
Montreal, Canada