La şerparie
-VIII-
Whisky mare?
Hello, domnişoară, navigăm, navigăm?
Barbara tresări, speriată, pentru că nu i se mai întâmplase nici-odată să se piardă, într-atât, ieşind în afara lumii, furată de o amintire.
Ştiţi, eu, încercă să găsească o scuză, dar nu putu scoate nimic din deşertul minţii, aşa că se mulţumi să se uite ca un copil poznaş în ochii celui care o îmbia cu paharul de whisky.
Whisky mare, veni iar întrebarea îmbietoare.
Whisky mare, acceptă, simţindu-se răsfăţată, chiar şi după absenţa îndelungată în care plutise prin nori.
Friptură de raţă?
Friptură de raţă, dădu de înţeles prin înclinarea capului.
Ficat de căprioară?
Ficat de căprioară…
Cartofi prăjiţi?
Cartofi prăjiţi.
Icre de Manciuria?
Icre…
Păstrăv la grătar?
Şi păstrăv…
Cordon Rouge?
Fie şi Cordon Rouge…
Un platou cu prăjituri din toate sortimentele?
Din toate…
Bărbatul pune întrebarea privind platoul cu prăjituri apoi aşteaptă, răbdător, răspunsul şi numai după aceea îi face semn chelnerului să înregistreze comanda. Barbara fusese promptă, trădându-şi ceva din adâncul firii ei care îşi făcea, nebuneşte de cap, îmboldind-o să se întindă cumva peste masă pentru a-l prinde de gât sau să facă un gest din acelea nebuneşti, de care sunt în stare numai adolescenţii. Se răsuceşte, întruna, pe scaun, ştiind că, până la hopul-hopurilor, încă mai e.
În sfârşit, cred că, înainte de a da dezlegare la festinul care ne aşteaptă, se cuvine să ne şi cunoaştem, cu acordul Domniei voastre, evident sau sunteţi cumva…
Barbara, cu o îndrăzneală de care singură se miră, îi ia vorba din gură turuind ca un papagal că, de cum intrase, recunoscându-l, ceva din adâncul sufletului îi spusese că numai de el are să depindă viaţa ei, de acum înainte.
Cum aşa, draga mea?
Păi, nu sunteţi Dumneavoastră regizorul acela renumit care s-a hotărât să revoluţioneze industria producerii clipurilor publicitare? Şi nu intenţionaţi să daţi prima probă lansând clipurile premergătoare concursurilor de Miss? Să culegeţi nişte imagini ca un buchet de flori din care, în loc de miros, să emane numai frumuseţe?
Să zicem că aş putea fi învinovăţit de o asemenea ambiţie, şi?
Deschideţi ochii larg şi uitaţi-vă, bine, la mine, îl somează Bar-bara, de parcă, toată viaţa ei, nu făcuse altceva, decât să comande supuşilor. Spuneţi-mi, sincer, ce vedeţi? Nu credeţi că frumuseţea de cadână mă recomandă în fruntea vedetelor de care aveţi nevoie? Vi se pare că mă laud sau sunt, cu adevărat, o frumuseţe? Sau vi se pare că s-a înşelat prietenul meu Chris, aducându-mă pe pajiştea rezervată vedetelor? Ia, priviţi, şi Barbara, fără nicio ezitare, îşi trage cât mai sus rochia pentru a dezgoli carnea viorie strunită în rotunjimea pulpelor ieşite parcă din strung. Şi talia, continuă să-l ademenească, puneţi numai mâna, aproape că o puteţi cuprinde cu una singură. Ce să vă mai arăt, ca să vă conving?
Cu siguranţă că regizorul mai avusese parte de asemenea scene, dar felul Barbarei de a-i comanda mai mult decât a-l implora s-o ia în seamă aproape că îl uluise încât nu mai avusese timp să-şi facă acel bilanţ sumar, un fel de premisă de care avea nevoie drept siguranţă necesară în atacarea acţiunii următoare. Aprobarea, de acum, i se putea citi pe faţă stimulând-o pe Barbara să-şi continue asaltul:
Prenumele meu e Barbara. Simplu, Barbara şi punct. Aveam şi un nume, ca tot omul, numai că, de un bun timp, încerc să-l uit. Mă prieşte numai pe mine din ce motive. În caz că ţineţi neapărat să îmi mai spuneţi şi altcumva, ziceţi-mi, Miss Barbara! Poate, se sparge ghinionul!
Chiar în momentul acela intră şi Chris. Jovial, ia loc la masă, ca şi cum calculase să apară la ţanc, exact atunci când era nevoie de cineva care să parafeze înţelegerea convenită între regizor şi Barbara. Maestrul îl pune la curent, până la detalii cu modalitatea înţelegerii, cât lipsise Chris, adică asigurarea accesului la platou, plus maşinile şi recuzita necesară. Aşa că, încheiase maestrul, mâine, trecem la probe. Dacă totul decurge ca la carte, şi altfel nici nu concep că poate fi vorba, pornim filmările!
Pentru clip, Barbara pare a fi exact ceea ce îmi închipuiam! Mă bucur că n-ai dat greş, în alegerea făcută, îi spusese sobru, bătându-l de câteva ori pe umăr, într-un fel de felicitare specială, care îl făcuse pe Chris să nu mai încapă în el de mândrie.
Priindu-i de minune, situarea în centrul atenţiei, Chris îşi etala-se dibăcia în acapararea discuţiei, fără a pierde din vedere ca, din când în când, să-i povestească maestrului câte un episod din lupta pe care o purtase până izbutise să descopere frumuseţea ieşită din comun, întruchipată de Barbara.
Truda scufundătorilor, a pescuitorilor ăia de perle, ţinea să sub-linieze, îi o nimica toată pe lângă greutăţile cu care am avut de a face!
Nimica toată, silabisea, sigur că mai pune o lespede la soclul pe care părea hotărât să îşi ridice, cu mâna lui, statuie!
***
Să cred că îţi baţi joc de mine?, se apleacă Barbara, să ajungă mai aproape de umărul lui Chris. Cum devine chestia asta că tu ai fi inventat concursurile de Miss?
N-am inventat nimic! Ţi-am promis că o să ajungi Miss şi încă o dată jur pe ce am mai sfânt că mă ţin de cuvânt. Nu mi-aş ierta-o pentru nimic în lume să dau rateu, dispunând de aşa materie primă! În-că de pe acum, te pot anunţa că eşti o Miss autentică… frumuseţe, talie, ochi, alură, ce mai, o Miss pur sânge! Să mai continui cu enumerarea calităţilor, sens în care, după cum vezi, mi-am învăţat la perfecţie textul! Ce-ar fi să treci la întrebarea pe care ţi-am pus-o? În tot ce am auzit noi aseară, de la maestrul pe care ai mărturisit că-l venerezi mai presus decât pe…hai, că-ţi trec, de data asta, sub tăcere dezvăluirea idolului, semn că pun mare preţ pe sinceritate… aşadar, din spusele regizorului aflat la poarta celebrităţii, recunoscut prin originalitatea sa parte, ai prins măcar o nuanţă care să te pună pe gânduri cum că ar fi unul din fluturii aceia, venit, pur şi simplu, să-şi petreacă o vacanţă în Paradisul vedetelor? Şi, sub pretextul că nu vrea să-şi iasă din mână, acum, când s-ar afla în mare vogă, improvizează un platou, oferindu-şi serviciile celor care au chef să se expună… într-un fel, liber, aşa, cum ar deveni o joacă… Spune-mi un cuvinţel, vreun apropos, ceva, după care să intri la bănuieli asupra seriozităţii maestrului!
Nu ştiu ce fac dacă nu-mi spui, pe loc, cât e adevăr şi cât scorneală în perfecţionarea, dar ce zic, perfecţionare, câtă vreme maestrul ţinteşte nici mai mult nici mai puţin decât revoluţionarea clipurilor publicitare?
Exact, păi, vezi, atât tot întortochezi întrebarea şi până la urmă îmi arăţi că tot eu am dreptate !
Sigur, tot tu? Şi, mă rog, când, anume, ai? Când m-asiguri că depinde numai de mine alegerea momentului în care, păşind marţial, pe scenă, am să fac asistenţa să rămână stană de piatră sau atunci când îmi sugerezi că nu pot ieşi în evidenţă decât printr-o intrare, de efect, fie ea şi în sala unui restaurant, cu condiţia ca maestrul să se afle aşezat la masă în aşa fel încât să-i tulbur câmpul vederii?
Ştii, tu, mai bine ca mine când. Adică întotdeauna. Nu înţeleg de ce te agiţi. Nu cumva te muncesc nişte gânduri negre, în legătură cu maestrul?
Chris, ai grijă, te avertizez pentru ultima oară, nu uita cu cine ai de a face! Nici cu dracu dacă te înjugai, nu te-ar fi păscut aşa bucluc…
Ai auzit, măcar, ce ţi-am spus în legătură cu maestrul? Văd că nu mai ai răbdare să asculţi, eşti mereu gata de poruncit! Crezi, hai să îţi fac un hatâr şi să repet întrebarea, crezi că maestrului îi ardea de glumă? L-ai auzit, doar, cât de mult îi surâde ideea de a se dedica, de la primele filmări, concursului de Miss. Încântat, îndeosebi, că prin matale, are un nemaipomenit cap de afiş! Păi, o asemenea laudă, ţi se pare bună, cumva, de aruncat sau ignorat?
M-am folosit de un tertip femeiesc, şi ceea ce vroiam, adică să mai aud, o dată, repetată şi de gura ta, spusa maestrului, s-a împlinit… Altfel spus, punct ochit, punct lovit! Da, ce să fac, dacă soarta mi-a scos în cale un tăntălău a cărui minte se împotmoleşte cum vine vorba de dedesubturi, îl tachinează Barbara, super-mulţumită de confirmarea pe care i-o făcuse Chris, cum că, pentru ea, începuse numărătoarea inversă până avea să-i fie propulsat primul pas pe gloriosul covor roşu!
După ce mă vopsit ca pe un papagal, îndrăzneşti, acum, să vii cu dresul busuiocului ?
N-o lua de la capăt, că nu mai rezist. Mă urci să-mi iasă sufle-tul pe gură, până în vârful muntelui, amăgindu-mă cu depănatul poveştii în care ziceai că sunt cea mai potrivită să joc rolul Crăiesei, după care, hop, te răzgândeşti şi nu lipseşte mult să văd cum mă arunci, doar pentru că presimţirea ţi-a dat de veste că nu ştiu ce se poate întâmpla de-am să ajung, faţă în faţă, cu maestrul de viitor renume mondial…
Am greşit, Barbara, aşa cum îţi place ţie să faci uz de slăbiciunile de femeie, ţine cont că sunt şi eu tot om, ce naiba! Mi-a fost teamă că te pierd! E-hei, de-ai şti ce mi-a trecut prin cap! Că mă dai de gol, povestindu-i cum te-am obligat să rămâi goală în faţa mea, deşi în atribuţiile mele nu intra decât să te rechiziţionez… de unde era să ştiu că o să-mi pierd minţile, văzând cât de frumoasă eşti!
Sărmanul de Chris şi Barbara repetă gestul cu care făcuse pe îmblânzitoarea de scorpii şi data trecută, când, prins de pandalii, aproape că zbierase: “frumoaso, dezbrăcarea, n-auzi, cu tine vorbesc”!
Să cădem la pace şi acesta să rămână secretul nostru, bine?
Bine, aşa să fie, căzu de acord şi Chris, deşi nu pricepuse dacă Barbara vroia să pecetluiască tăcerea, cu acel secret, sau să îl pună de o parte, ca să-l folosească la o posibilă deschidere a poveştii celei atât de promiţătoare, a cărei derulare se afla abia la începuturi.