LA DEBRECEN, GABRIEL SĂNDULESCU A VORBIT CU BEN DAHL
UN INTERVIU DESPRE SENTIMENTE ȘI DESPRE VÂLCEA
„Nici acum nu am înțeles ce s-a întâmplat la meciul cu Rapid”
Pe Bent Dahl l-am căutat special la Debrecen, acolo unde s-a aflat cu naționala Cehiei pentru Europenele de handbal feminin. M-a primit cu cordialitate în holul hotelului în care era cazat, chiar în preziua meciului împotriva României. Sigur că tensiunea partidei de a doua zi mocnea, însă pentru mine la fel de importantă apărea discuția despre încheierea mandatului său la SCM. Înainte de a-i da cuvântul lui Bent, mai zic că am avut senzația că s-a bucurat să mă vadă, poate pentru că eram doi vâlceni care se întâlneau pe pământ străin (o să înțelegeți de ce îl numesc și pe el vâlcean), poate pentru că simțea nevoia destăinuirii care nu a existat la momentul plecării de la Vâlcea. Nu știu. Așa mi s-a părut, că s-a bucurat.
Așadar:
– Ce faci, Bent ? Cum ești?
– Bine, sunt chiar bine. Și nu este un răspuns formal, să știi.
– În curând se împlinește o lună de când ai părăsit Râmnicu Vâlcea în condiții nu tocmai bune. Ce sentimente ai legate de demisia ta de la Vâlcea ?
– A fost multă tensiune, au fost multe lucruri și nici acum nu pot descrie ce și de ce s-a întâmplat așa.
– Bine, dar faptul că ai demisionat, înseamnă că ți-ai asumat responsabilitatea eșecului, deci o mare parte din vină.
– Sigur că da. Eu eram antrenorul principal și trebuia sa fac pasul acesta, pentru că în special rezultatul meciului cu Rapid a fost neplăcut pentru toată lumea. A fost ușor astfel pentru club și pentru domnul primar al orașului să spună „La revedere, mister Dahl„, dar cred că lucrurile sunt mai complicate decât demisia mea. Poți să schimbi antrenorul, însă la fel de bine trebuie să te uiți în oglindă și să te întrebi ce s-a întâmplat cu adevărat. Dacă ai ambiții, trebuie să sapi mai adânc, să vezi dincolo de o demisie, este multă calitate acolo și câteodată lucrurile nu se leagă. În acele zile, totul părea ok, bătusem la Buzău. Mi-ai spus că Buzău are calitate joasă, dar nu sunt de acord cu tine. Și, până la urmă, și prima repriză cu Rapid a fost ok, însă ceea ce s-a întâmplat după a fost o reală catastrofă.
Sunt sentimente amestecate, ce să zic. Viața merge înainte, nu sunt supărat, iată acum o nouă provocare, sunt fericit pentru asta. Dar sigur că sunt supărat pentru oraș, pentru că am prieteni la club, în oraș, de asemenea relații foarte bune cu multă lume. O bună parte din inima mea rămâne în România, familia mea a fost foarte fericită acolo, mai mult decât atât, am văzut Vâlcea ca pe orașul nostru natal. A fost o foarte frumoasă experiență, dar în cele din urmă viața de antrenor intersectează și asemenea situații neplăcute.
– Crezi că acești trei ani în Râmnic, la SCM, te-au îmbunătățit ca antrenor?
– Sigur că da. Eu am venit cu ceva experiență de la Siofok, dar, evident că am crescut ca antrenor, campionatul românesc înseamnă o competiție dură, cu o presiune extremă pe care trebuie să o înveți și să o duci mai departe într-o manieră pozitivă. În România este întotdeauna despre jocul următor, nu te lasă nimeni liniștit după un meci câștigat, de exemplu. Da, a fost bine astăzi, dar „Mister Dahl, săptămâna viitoare alt meci„. Deci trebuie să fii doar puțin satisfăcut cu ceea ce ai realizat pe moment și gata, uită-te înainte. Cred că este un mix. Am învățat multe în România, dar și ceilalți cred că au luat de la mine, fără falsă modestie. Poate, în final, un „win-win situation” (Bent râde aici – n.a.). Uite, au fost cei mai buni trei ani din viața mea ca antrenor, ceea ce am făcut la club, oamenii cu care am lucrat, legăturile cu jucătoarele, mă uit înapoi cu mândrie și satisfacție la toate acestea.
– Ce crezi despre Rasmus Poulsen, fostul tău secund, acum trecut principal. Va reuși el la Vâlcea?
– Rasmus este un băiat extraordinar, cu cunoștințe solide despre handbal. Am lucrat bine împreună, deși nu ne cunoșteam înainte. Iată, acum a reușit două victorii cu Debrecen, fantastic, dar hai sa spunem că și munca mea s-a simțit acolo, baza era totuși pusă de mine. Pentru Rasmus marea provocare va fi trecerea la un alt nivel, de la secund la antrenor principal. Este ambiția lui pentru „principal” și îi urez din suflet să reușească. Depinde doar de el, mai ales dacă va gestiona trecerea la nivelul superior, cum spuneam.
– Hai să trecem la meciul de mâine (discuția se poartă în 28 noiembrie – n.a.), Bent. Cunoști foarte bine jucătoarele române. Ți-e teamă de cineva anume din lotul României ?
– Ei, nu îmi pun problema așa. Sigur că le știu, dar acum mă uit la forma sportivă a lor. Iar aici Boiciuc este foarte periculoasă și cred că este jucătoarea numărul 1 a României în acest moment. De asemenea, Ștefania Stoica a reușit evoluții bune de la 9 metri în Golden League. La fel, Bazaliu, deși cu ea nu știi niciodată, ba joacă bine, ba modest, dar este puternică. Extremele României sunt bune, însă multe va hotărî cum va decurge și jocul.
– Scurtă paranteză la interul dreapta. Cum o vezi pe Alicia Gogîrlă, au fost ceva disensiuni între tine și ea.
– Doar atât spun și nimic mai mult: Alicia trebuie să muncească din greu și să-și revizuiască relațiile care interferează asupra carierei sportive. Atât!
– În regulă. Și încă un episod controversat, în opinia mea. Chiar tu ai adus-o la Vâlcea pe Charlotte Cholevova, dar i-ai oferit puține șanse. Care a fost treabă cu ea ?
– Da, nu a avut multe șanse și pentru că acolo competiția era enormă, la modul cum gândeam eu jocul. Adică pe postul ei jucau fără probleme și Mia Zsocke și Daniela de Jong. Nu a reușit să se impună la Vâlcea și pentru că a avut un nivel jos de încredere în forțele proprii. La Vâlcea nu este despre a primi minute de joc, ci despre a câștiga minute ca să joci. Nu este despre colaborarea mea cu Charlotte, ci despre potențialul ei pe care trebuie să-l pună mereu la muncă și apoi cu siguranță va juca. Pentru a fi parte din joc, are nevoie să fie mai puternică în toate situațiile, să dea totul pentru a se impune.
– Bent, îți mulțumesc pentru amabilitate și deschidere. Să ne revedem cu bine !
– Mulțumesc și eu. Te rog transmite gândul meu bun pentru cei de la Vâlcea.
P.S. La finalul partidei România – Cehia 29-28, Dahl mi-a spus: „Când o ai în față pe Boiciuc on fire, totul devine și mai dificil„. De reținut.