Festivalul de Teatru ”VERSUS” 2025, o cronică maraton – ziua 1

”Eu nu sunt” – o biografie scrisă și interpretată de Maia Morgenstern!

Vineri, 30 mai, la ora 16:30, cea de-a IV-a ediție a Festivalului de Teatru ”Versus” (în acest an, cu tema ”Trecut versus viitor”) a fost deschisă în Sala Mare a Teatrului ”Anton Pann” Râmnicu Vâlcea cu piesa ”Eu nu sunt”, de Maia Morgenstern – spectacolul este o producție a Teatrului Dramaturgilor Români București, a cărui premieră a avut loc în 2020 și de atunci a făcut turnee glorioase în marile orașe din țară.

Scenariul piesei are la bază cartea autobiografică ”Eu nu sunt”, a actriței Maia Morgenstern, tipărită în anul 2020 la Editura ”Litera” București.

Un titlu surprinzător și utilitatea unui jurnal personal!

Titlul surprinzător al piesei, care ne-ar putea duce cu gândul la poezia ”Nu sunt ce par a fi” de Ion Minulescu, are o altă explicație: el exprimă protestul, indignarea și revolta preșcolarei, elevei, actriței pentru zeflemeaua, criticile, învinuirile, uneori neîntemeiate, care i-au fost aduse de-a lungul vieții.

Spectacolul cuprinde 18 scene, titlul fiecăruia fiind proiectat pe un ecran din fundalul scenei pe care se joacă piesa. În aceste amintiri, când nostalgice, când ironice, autoironice, când pline de indignare sau de revoltă, în afară de autoare și de părinții săi, apar și bunicii sau unchii ei, cu întâmplări din perioada interbelică și din vremea ultimului război, când evreii au fost persecutați prin legi antisemite, mulți au fost strămutați în lagăre de muncă din Transnistria (teritoriu al URSS, aflat sub ocupație militară și administrat de România)…

În prima scenă, ”Mangalia 1971 – Jurnalul”, actrița povestește că tatăl său îi impunea fetiței să aibă un jurnal propriu, în care să scrie zilnic impresiile despre întâmplările de peste zi. Dar ea nu înțelegea utilitatea acestui jurnal, chiar dacă tatăl îi explica mereu asta – de fapt ea nu accepta că jurnalul i-ar fi util, deoarece credea că nu are talent la scris… În 2020, actrița a publicat cartea ”Nu sunt eu”, iar în 2022, cartea ”Eu sunt Maia”, ambele la Editura ”Litera” București – sunt convins că fără existența acelui jurnal, ”băgat pe gât”, aceste cărți nu ar fi apărut!

Desen în manieră… van Gogh!

Amintiri ironice din anii de scoală fac obiectul unor povești despre orele de sport, desen și lucru manual, despre care eleva credea că au rostul doar de a-i îndrepta situația școlară (a-i mări media generală), pentru că primea mereu nota 10 (zece) la ele, chiar dacă nu avea talent la acestea – nu-i vorbă că mama sa se străduia să facă, în locul fetei sale, desene frumoase și cusături, precum și diverse obiecte cerute la lucrul manual.

Dar în clasa a VI-a, a venit un profesor nou la Desen, tânăr și foarte prezentabil, care a avut ideea de a face în școală o expoziție cu desenele realizate în clasă de către elevi. Eleva Morgenstern s-a străduit din răsputeri să facă un copac, care arăta, cât de cât, ca un pom, în care a așezat și o ”păsăruică”, ceva asemănător cifrei 2… Profesorul a privit gânditor desenul ei și după ce l-a examinat temeinic, a spus că-l selecționează pentru expoziție, căci seamănă cu un… van Gogh!…

Fetei nu-i plăcea nici să-și facă ”temele pentru acasă”, mai ales conspectele la economie politică, la cunoștințe social-politice și la învățământul politic, drept pentru care eleva mințea cu seninătate că a uitat să ia la școală caietul cu temele pentru acasă, dar cum, până la urmă, caietul acela tot trebuia văzut de profesori, săraca ei mamă, care era asistent universitar la Facultatea de Matematică din București, îi scria necesarele conspecte cu meticulozitate și cu o deosebită conștiinciozitate, numai că mama avea un scris caligrafic, impecabil, pe când fiica avea un scris mizerabil, așa că profesorii îi reproșau că nu a scris ea conspectele, dar eleva nega cu înverșunare!

”Oare, nu suntem, cu toții, copiii lui Dumnezeu?”

Eu am fost foarte încântat și mândru de faptul că Mel Gibson a ales-o pe Maia Morgenstern să joace rolul Mamei lui Hristos în filmul american ”Patimile lui Hristos” (2004), dar nu mi-a trecut prin minte că opinia publică evreiască a fi reacționat negativ la faptul că actrița noastră, de etnie evreiască, a acceptat acest rol!… Reacția negativă se explică prin aceea că Hristos nu este acceptat de către religia mozaică.

Presupun că Maia Morgenstern a privit acest rol doar prin prisma profesiei de actor, iar nu prin cea a religiei mozaice: în spectacol, scena a 8-a, intitulată ”Filmul”, tratează tocmai această reacție negativă a credincioșilor mozaici.

Un ziarist american o acuză grosolan că a acceptat rolul numai pentru bani… Un alt ziarist a întrebat-o, pe ocolite, dacă ea chiar crede că Iisus este fiul lui Dumnezeu – dându-și seama că este o întrebare-capcană, la care dacă ar fi răspuns, fie afirmativ, fie negativ, ar fi căzut rău, actrița a răspuns cu o întrebare: ”Oare, nu suntem, cu toții, copiii lui Dumnezeu?”…

Ireconciliabilii sunt din nou o familie!

Cu o deosebită emoție, actrița povestește pe scenă cât de ireconciliabili au fost toată viața tatăl ei și soțul sorei mamei ei: tatăl, comunist convins, fără a fi fost membru al partidului comunist, a fost deportat în Transnistria de regimul antonescian, apoi a fost în închisorile comuniste deoarece critica greșelile regimului comunist, dat afară din învățământul superior; unchiul (soțul sorei mamei) era sionist și a fost ”cazat” în închisorile comuniste, dar după eliberare a reușit să emigreze legal în Israel, unde a fost profesor de Religie în Ierusalim… La bătrânețe sionistul și-a vizitat rudele din România, iar actrița povestește cum îi privea cu emoție pe cei doi patriarhi ai familiei sale: ei discutau despre multe și mărunte, nimic despre ideologii politice, de parcă n-ar fi fost toată viața adversari ideologici – ”Din nou sunt o familie!”, a conchis actrița, cu nostalgie și emoție greu de descris!

Un spectacol de văzut și de… revăzut!

A realiza un astfel de spectacol este cumplit de greu, dar când ai talent actoricesc și când expui scene din viața ta și a familiei tale, realizarea reprezentației devine simplă, mai ales dacă ai avut în ajutor un regizor (Victor Ioan Frunză), o scenografă (Adriana Grand) și ești secondată pe scenă de o actriță (Corina Băjenaru) în rolul episodic al Profesoarei, care deși-i prezentă pe scenă tot timpul, intervine doar arar, pentru a puncta adevărul negat de eroina principală sau pentru a corecta erorile de memorie ale acesteia – cel puțin așa pare, UȘOR, privind din fotoliul confortabil al spectatorului!

Dar, cei care au urcat pe scândura scenei, ca actori amatori, fie și numai la competițiile școlare de teatru, știu că, de fapt, interpretarea unui astfel de spectacol arde, te consumă în interiorul tău, asemeni unei lumânări aprinse, care se consumă, dar luminează scena precum… ”Luceafărul de dimineață” (aceasta este traducerea numelui ”Morgenstern”)!

Sper că Teatrul ”Anton Pann” va reuși să o convingă pe doamna Maia Morgenstern să mai vină, măcar o dată, în Râmnicu Vâlcea cu acest inegalabil spectacol, pentru a putea fi văzut și de iubitorii de teatru care nu au mai încăput în Sala Mare, dar și pentru a putea fi revăzut de către cei care se duc le teatru nu (doar) pentru a se relaxa ci, mai ales, pentru a savura arta teatrală!

”Secretul fericirii” – o comedie… dramatică, cu tentă… polițistă!

Al doilea spectacol al primei zile a Festivalului ”Versus” 2025, începând de la ora 19:00, în Sala Mare, a fost o producția Teatrului ”Rod” București, cu un titlu foarte tentant – ”Secretul fericirii”, de Alexandru Popa.

O filozofie de… pahar

Doi prieteni, Toma (interpretat de Daniel Hara) și David (interpretat de Ioan Paraschiv), noaptea, târziu, stau la un pahar de vorbă, acasă la Toma. Ca un filozof de pahar, gazda îi explică, cu multă vervă (”In vino veritas”?),  oaspetelui său care este secretul fericirii în viață: să ai o familie bună, cu soție credincioasă și copii cuminți, să ai un trai confortabil, asigurat de o afacere bună, iar, din când în când, să mai spargi ”rutina” cu câte o aventură extraconjugală, când te afli în deplasare, cu problemele tale de afaceri. Oaspetele, cam afumat, este rezervat în privința acestei ”rețete”, iar gazda se ambalează, străduindu-se să-l convingă… Apare soția lui Toma, Ana (interpretată de Corina Dănilă), care, indignată, le atrage atenția că sunt prea gălăgioși și-i roagă să vorbească încet, căci vor trezi copii din somn…

Cei doi se conformează, iar Toma propune un ingredient nou la rețeta fericirii: îi cere lui David, ca, din când în când, să facă schimb de… soții! David nu se arată încântat, prietenul său cel mai bun, insistă (cum face un prieten adevărat), dar David se lasă greu…

Ana revine, cere un pahar de vin și se așează pe scaun, pentru a mai liniști conversația bărbaților.

Triunghiul conjugal – de la comedie, la dramă!

Soțul îi spune Anei planul său cu schimbul de soții, iar Ana, foarte indignată îi întreabă pe bărbați dacă nu au înnebunit. David, bâlbâindu-se, îi spune că el nu este de acord cu propunerea lui Toma, iar acesta insistă cu ideea sa, căutând să-și convingă soția să accepte pe loc și să-l ia pe David în dormitor chiar acum, că e târziu și n-are rost să mai plece acasă, băut cum este!… Enervată, Ana, văzând că n-o poate scoate la cap cu soțul ei, spune că îl ia pe David în dormitor, ca să vadă ce-o să mai spună soțul ei.

Acesta se preface că este încântat, dar, dimineața, după trezirea celor doi ”amorezi”, el scoate… ”asul din mânecă”: le spune că montase în dormitorul său conjugal o cameră de filmat, așa că are înregistrări anterioare cu care dovedește relația extraconjugală a Anei cu… David!… Și ca să le mai dea o ”măciucă” în cap, le spune că analizele repetate pe care le-a făcut în ultimul timp au confirmat, în mod cert, că el suferă de… SIDA, așa că le cere amorezilor să-și facă un test HIV!…

Ce s-a întâmplat mai departe, rămâne să aflați dvs., când veți avea ocazia să vedeți acest spectacol incitant, cu o intrigă atât de interesantă, cu răsturnări de situație atât de neașteptate!

Piesa, de un real succes, este jucată la mai multe teatre din țară – cred că ar fi și mai interesant să o vedeți la două teatre diferite, ca să puteți constata diferențele de montare și de interpretare.

Interpretarea actorilor din montarea Teatrului ”Rod” a fost una bună, cu un plus pentru Ioan Paraschiv (”David”) și cu un minus pentru Daniel Hara (”Toma”, zis și ”Tommy”), care a regizat spectacolul – pe alocuri, actorul-regizor mi s-a părut a fi prea… teatral.

Mircea MONU