EMIGRAȚIA între populism și necesitate
Emigrația este o problemă socială a întregii Europe și o temă de campanie electorală mai periculoasă decât corupția, care răstoarnă guverne și aduce la putere pe cine nu te-aștepți. Mai mult, stabilește agenda publică a partidelor aflate la putere sau în opoziție. Lupta împotriva emigrației ilegale este dură, mai ales în Vest, aducând câștiguri substanțiale partidelor populiste. Peste această temă se suprapune una la fel de incitantă, cea a terorismului din considerente religioase. În rândul valurilor de emigranți, ce sosesc clandestin de prin țările arabe aflate în conflict, se găsesc destui care îmbracă centura teroristă cu explozibili și se detonează în piețele aglomerate, în numele lui Allah. Vedem cum clasa politică austriacă se folosește de narațiunea emigranților pentru a bloca aderarea României la spațiul Schengen. Acestea sunt vremurile pe care le trăim și n-are rost să ne facem iluzii că nu e așa.
Populiști, naționaliști, suveraniști sunt peste tot, nu numai în România. Dacă am avut impresia că li s-a tăiat o mână la Varșovia, prin pierderea guvernării de către partidul iliberal PiS, le-a crescut un picior în Slovacia. Dar nu numai libera circulație a persoanelor este motivul de revoltă al acestor formațiuni! Libera circulație a mărfurilor sau a capitalurilor ridică același tip de probleme ce necesită stăvilare la graniță, chiar dacă reprezintă o piedică în calea dezvoltării. Nu întâmplător bursa de la Varșovia, cel mai fidel barometru economic, a salutat cu un entuziasm febril și „verde” în dreptul indicilor evoluția scrutinului polonez. Desigur, există nuanțe și abordări particulare de la țară la țară, nimeni nu se exprimă deschis în favoarea autarhiei, nici n-ar fi posibilă în secolul tehnologiei, Italia lui Mussolini sau Albania comunistă n-au fost nicicând modele de urmat. Poate doar Rusia să reziste o bună perioadă fără importuri și capitaluri externe, dar și acolo se simte nevoia unei apropieri mai mari de China. Blocada economică impusă de țările dezvoltate are efecte catastrofale în special la nivelul rusului de rând. Cine susține că trebuie să ne luam înapoi băncile, industria, agricultura, resursele, să le redăm capitalului autohton, nu știe ce vorbește sau e praf în ochii alegătorii naivi, pentru a le subtiliza voturile. Nicicând nu se va înfăptui, chiar și un zvon lansat cine știe cum ar însemna un semnal de panică pentru capitalurile străine, deosebit de volatile. Imaginați-vă căderea burselor, a fondurilor de pensii, a economiilor populației și chiar a instituțiilor bancare. Toate acestea sunt interconectate, nu se poate altfel. În concluzie, orice partid populist, care ajunge la putere, este nevoit să se transforme într-unul responsabil. Din punctul ăsta de vedere sunt liniștit.
Pentru că am pornit discuția noastră de la emigrație, să mai spunem că pe lângă emigrația clandestină există un alt tip de emigrație, care și ea aduce voturi partidelor populiste: emigrația organizată de oficiile forței de muncă. Se estimează că în România există un deficit de forță de muncă de peste un milion de oameni. Cineva trebuie să efectueze și muncile mai puțin atractive, acești muncitori trebuie aduși de undeva. Ideal ar fi fost ca românii plecați afară să devină cointeresați să se întoarcă. S-a încercat timid cu niște stimulente financiare, nu s-a reușit. Pe urmă a apărut criza refugiaților ucraineni. Și lor li s-au promis tot felul de avantaje dacă se stabilesc în România, să ocupe locurile vacante din câmpul muncii. Statisticile vorbesc că foarte puțini au rămas, majoritatea alegând România doar ca țară de tranzit spre alte zări. În locul acestora ne-am pricopsit cu asiatici de prin Nepal, Bangladesh, Pakistan, Sri Lanka sau Vietnam. Nu am găsit o statistică mai recentă de 2021, atunci erau înregistrați 100.000 de muncitori asiatici în țara noastră. Numai că aceștia ridică o mare problemă, sunt mai greu de asimilat din cauza religiei, a culturii, a obiceiurilor; nu în ultimul rând, a aspectului fizic sau chiar a preferințelor culinare. În caz că numărul lor va crește, și prognozele așa indică, vor crea comunități distincte, cartiere ale lor, după modelul romilor. Diferențele structurale care ne separă contribuie la asta, s-a văzut prin alte părți. S-ar putea ca rezolvând o problemă, a locurilor de muncă, să dăm naștere altora, dar nu avem de ales.