Demisionarul Vosganian anunţă că azi încep negocierile de privatizare la OLTCHIM

• discuţiile vor demara cu companii din Israel, Turcia, România şi spaţiul ex-sovietic
 

Despărţirea lui Varujan Vosganian de Ministerul Economiei s-a oficializat printr-o conferinţă de presă în stilul deja cunoscut al primului armean al planetei. Vosganian a valsat abil între lauda de sine şi săgeţi otrăvite către Chiţoiu, prede­ce­sorul dar şi succesorul său: „Oltchim, pe luna august, a avut pierderi de circa 700 de mii de euro iar, în luna septembrie, este aproape de echilibru. În luna octombrie, pe data de 10, ar fi trebuit să înceapă, şi sper să înceapă negocierile. Am avut luni, după ce mi-am anunţat demisia de onoare, o discuţie foarte onorantă cu administra­torii judiciari de la Oltchim, cu care am convenit ca să înceapă deja negocierile, sunt câteva companii foarte importante din spaţiul ex-sovietic, din Turcia, Israel şi din România, cu care vor începe negocierile pentru privatizarea Oltchim.

În orice caz, faptul că ,luat în februarie, cu moarte clinică, Oltchim continuă să existe şi am mărit cifra de afaceri de două ori şi jumătate, nu mai are pierderi şi ieri (luni, n.red), înainte de votul în Senat, într-o discuţie la Banca Naţională, cu repre­zentanţii în domeniul supravegherii, am concluzionat împreună că Oltchim poate fi finanţat prin bănci este ,după părerea mea, un mare succes al managementului pe care acest minister l-a făcut, succes care nu este în primul rând al meu, ci al tuturor colegilor cu care am lucrat.”

Întrebat despre numele exact al ruşilor interesaţi de combinat, Vosganian a trimis presa şi pe restul celor interesaţi la … plimbare:„Eu nu mai sunt, de un sfert de oră, Ministrul Economiei! Vă rog să mă iertaţi, nu mai gestionez secretul de stat, eu cred că ORNISS…” (Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, n.red).

Apoi, Varujan Vosganian şi-a luat rămas bun cu un „şpiţ” bine înfipt în poste­riorul lui Daniel Chiţoiu pe care nu l-a uitat în cel hal i-a lăsat moştenire economia naţională: „Aş vrea să spun, în final, un lucru legat de Ministerul Economiei. Eu m-am ataşat de acest minister pe care l-am condus, cum spuneam, în mai multe rânduri. Vă mărturisesc că modul în care l-am regăsit, pe mine m-a umplut de amărăciune. Şi este un apel pe care-l lansez pentru responsabilitate celor care vor decide de aici în viitor soarta acestui minister. Nu e normal ca, între octombrie 2010 şi octombrie 2013, deci în trei ani, acest minister să schimbe şase miniştri. Nu este normal ca el să fie nimicit şi destructurat, iar criza de autoritate să fie atât de profundă într-un minister care are responsabilităţi uriaşe faţă de economia naţională.

Acest minister are nevoie de prestigiu, de stabilitate şi de respect. De aceea, sper ca, de aici înainte, lucrurile să nu mai continue aşa cum s-au întâmplat până acum, şi când vorbim de subminare, poate ar trebui să ne gândim dacă nu cumva aceasta neaşezare, această ambiguitate, confuzie care planează în clasa politică, care schimbă miniştri şi care consideră ca a schimba un ministru este un gest de mare satisfacţie, nu e cumva tot un fel de a abate economia de la drumul ei drept. Şase miniştri în trei ani înseamnă o anumită rezistenţă din partea funcţio­na­rilor, care se uită la ministru aşa cum se uita un şofer de autobuz la pasagerii care urcă şi coboară şi asta poate să impieteze asupra mersului economiei”.