DECLARAŢIE POLITICĂ

În calitate de deputat ales în Colegiul uni­nominal nr. 2, Rm. Vâlcea, m-am an­ga­jat să apăr interesele celor pe care îi reprezint şi care trăiesc şi muncesc în acest Colegiu, dar şi pe a celorlaţi con­ju­deţeni şi prin forţa împrejurărilor, chiar şi pe cei din afara judeţului Vâlcea.

În această ipostază, de apărător al intereselor oamenilor, fiind şi un bun obser­vator al vieţii sociale ce se des­fă­şoa­ră în jurul meu şi cunoscând bine pro­blemele oamenilor din Colegiul în care am fost ales deputat, adică exact acei oameni care de luni de zile sunt în aten­ţia tuturor ca urmare a situaţiei dramatice prin care trece întreaga Platformă Chi­mică Rm. Vâlcea, şi nu numai aceasta, consider că este de datoria mea, şi dacă mă gândesc bine este şi de datoria majorităţii dumneavoastră, de a susţine demersurile Primului Ministru, domnul Victor Ponta, în ce priveşte corectarea unei greşeli, ca să nu-i spun abuz, în legătură cu salariile uriaşe pe care şi le-au confecţionat cei din conducerea unor  unităţi de stat, cu ajutorul nemijlocit al membrilor consiliilor de administraţie, direct interesaţi de acest lucru.

Când fac aceasta afirmaţie am în vedere că indemnizaţiile membrilor con­siliilor de administraţie reprezintă nişte procente din salariul directorului general. Prin urmare, este evident că indemni­za­ţia lor este cu atât mai mare cu cât sala­riul directorului general este mai mare.

Sincer să fiu, am rămas stupefiat, când am auzit ce salarii enorme pot să intre în buzunarele unor directori ai statului român, lună de lună, fără nici o întârziere, în timp ce întreprinderile pe care le conduc se zbat să supra­vie­ţu­iască, iar salariaţii  acestora fie au nişte salarii de mizerie, fie nu şi-au mai primit de luni de zile nici măcar acele salarii de mizerie, fie au fost concediaţi.

Aş vrea să fiu bine înţeles, nu am nimic împotriva existenţei unor salarii mari în orice structură a statului, cu condiţia păstrării unui echilibru între cel mai mare salariu şi cel mai mic salariu din structura respectivă, corelat cu performanţa acestei structuri şi cu situa­ţia economică generală din ţară, într-o perioadă de referinţă.

Ori, în această perioadă, România traversează una din cele mai dure crize economice.

În legătură cu acest aspect, adică starea de criză economică, ce pare că nu se mai termină, nu mi se pare nici corect şi nici moral ca un popor întreg să facă eforturi supraomeneşti, adevărate sacrifi­cii pentru a supravieţui, în timp ce câteva zeci de şefi de structuri ale statului, aflate în stare deplorabilă, să se înfrupte fără jenă din aportul tuturor.

Mă întreb şi vă întreb şi pe dumnea­voastră, pe câţi dintre aceşti şefi, fără per­for­manţă, dar cu salarii uriaşe, de mii de euro pe lună, dominaţi doar de câşti­gul lor personal, şi i-ar dori întreprinderile private?

În concluzie, voi susţine orice de­mers corect, legal şi urgent, al Primului Ministru, domnul Victor Ponta, în vederea desfiinţării privilegiilor salariale ale şefilor, mai mici sau mai mari, din structurile statului.

Dacă este necesar, să se facă sacri­ficii în vreme de criză, atunci este normal ca toată lumea să suporte sacrificiile. Nu pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă.

Mă voi strădui, dacă va fi cazul, să conving pe cât mai mulţi dintre dum­neavoastră să sprijine, alături de mine, demersurile primului ministru în această privinţă şi evident şi în ce priveşte aducerea/readucerea întreprinderilor de stat la nivelul de performanţă, cu şefi competenţi, fără beneficii salariale ofensatoare pentru o ţară în criză.